MIEZONOPTICĂ
V.Anania – 1955
Cine-mi bate-n fereşti?…
Doamne, Tu eşti?
Cu braţele cruciş pe piept,
De când Te-aştept,
De când Te-aştept!
Mi-era dor să Te văd, să Te-aud
Ca Zaheu pe creanga lui de dud,
Să Te simt în suflet, comoară,
Cum Te-a simţit vecia-ntâia oară,
Când stelele nu aveau nume,
Când nu-ntinseseşi cortul peste lume,
Când din praştie nu azvârliseşi luna,
Nici stele multe, una câte una,
Când, ne-ncăput, urzeai din abur lut
Şi, neînceput, urneai un început…
Dar tu parcă n-ai fi Tu!
Prin ce-nţeles se prefăcu
Veşmântul tău de in
In strai de aur şi rubin?
Cununa ta de spini, cununa ta,
E cuşmă de diamant şi catifea!
De când ţi-ai pus panglici şi zurgălăi
Să te slăvească cerşetorii tăi?
Picioarele tale, desculţe, sărace,
Pe cine-ai pus să ţi le-mbrace
In ciuboţele negre, lustruite?
Eu le ştiam zgâriate, prăfuite,
Sfinţite de osândă, miruite
Cu lacrimile păcătoasei din Magdala.
Cin’ ţi-a schimbat frânghia cu beteala
Şi trestia, cu cârja de argint,
Şi rănile, cu bumbi de mărgărint?
Nu, nu, tu nu eşti Tu!
Tâlharii tăi
Nu sunt nici ei mai buni
Şi nici mai răi.
Urechile-ţi aud, din mii de guri,
Cea dreaptă, rugăciuni,
Cea stângă,-njurături.
In templul slavei zornăie parale
Lângă icoana sfântă-a Maicii Tale
Şi lângă poala sfinţilor cuminţi
Rânjeşte corvanaua cu arginţi…
Eu te-aşteptam sărac şi plin de har,
Să-ţi storc licoarea rănii în pahar
Şi să te sorb aşa, smerit cum mi-s,
Cel vechi, ucis,
Cel nou, închis,
Cel ce-o să vină, paradis,
Ca printr-un vis, Ca printr-un vis ..
.
Hai, suflete, pe calea ta întreagă,
Ia-ţi pâine şi icoană în desagă,
Şi-om rătăci aşa, pribegi,
Ceasuri întregi şi ani întregi,
Udaţi de ploi, uscaţi de vânt,
Şi ne-om opri lângă-un mormânt
Şi-om scormoni cu ghearele prin glod
Să dezghiocăm o inimă de voievod
Şi să vedem de-ntr-însa s-a ascuns
Cel neajuns,
Cel nepătruns…
Cu viaţa mângâiată în răspăr
Ne-om închina în duh şi-n adevăr
Şi, sângeraţi pe frunţi,
Ne-om răstigni privirile pe munţi
Unde-au crescut şi străjuiesc mereu
Veciile de piatră ale lui Dumnezeu.
ADAOS
la poezia părintelui Anania
V.Voiculescu – 2 oct.1955
De ce mă cerţi, frăţâne Ananie,
Că la fereastra ta am lepădat
Veşmânt cârpit, sandală, sărăcie
Şi-nfăţişez cerească măreţie
În purpură şi aur de-mpărat?
Eşti Iov în fundul scârbelor de viu,
Fără o zare de răscumpărare,
Dosit în iadul jertfelor amare,
Ca să-mi cârteşti splendoarea-n care viu?
Aşa precum stau pildă umilinţa,
Sunt şi izvodul gloriei de sus:
Ca tu să-nduri năboiul suferinţa
Cu ochii la răsplata lui Isus.
Pentru îndemnul tău când cazi şi sângeri
Jos pe cărarea-ngustă, însă dreaptă,
Cobor în slava mai presus de îngeri
Ca să-ţi arăt, iubite, ce te-aşteaptă!
Când treci prin chin, bătăi, scuipări, sudalme,
Şi ura tuturor înfrunţi, hidoasa ură,
Să-ţi stau alături, mic, stălcit de palme?
Sau în străluminata armătură
De Domn etern al Biruinţa calme?
Să urc mişel cu tine pe Calvar,
Mânaţi de bici în aprigă prigoană?
Sau să-ţi arăt puternica-mi icoană
Şi să-ţi întind în loc de fiere, Har?
Ajuns în piscul sumbrei Golgote,
Să vezi cum răde-n coastă-ţi roşul gâde?
Sau sus, deasupră-ţi, lin cum îşi deschide
Mângâietorul albele-i ripide
Să-ţi adumbrească agonia ta…
Şi-n năruiri de spaţii şi de timpi,
Când fulgeră în tine veşnicia,
Să te primesc, diacone-Anania,
Tot cu cunună culpeşă de ghimpi?
Şi îmbrăcat mereu cu sărăcia?
(Când doar c-o rugăciune, c-un avânt,
Poţi să le scuturi chiar de pe pământ!)
Să-ţi spun acum, ci nu pentru vreo căina,
Această sfântă, -nfricoşată taină:
«Oricând gândeşti la Mine cu Iubire,
E-o clipă din a doua Mea Venire.»
Hai! Chiuie de-naltă bucurie,
Cum mi-eşti tu drag, poete, Ananie!
luni, 14 februarie 2011
duminică, 13 februarie 2011
Parintele IUSTIN PARVU
Parintele IUSTIN PARVU
2 ore in urma
Desii stim ca pe data de 10 februarie a implinit frumoasa varsta de 92 de ani putine sunt datele recente privind starea de sanatate a printelui.
Pe 10 februarie , îndelung jertfitorul pentru Hristos (trecut 17 ani prin temniţele comuniste) şi marele duhovnic al românilor, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă (Neamţ), a implinit 92 de ani. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea sănătate şi încă mulţi ani, să ne fie reazem duhovnicesc şi reper întru mărturisire. La mulţi ani!
Părintele Iustin Pîrvu s-a retras la căminul de bătrîni al Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“ • starea de sănătate este bună, urmînd tratamentul prescris •
Printr-o cunostintă aveam să aflăm de la Părintele Petroniu, economul Mănăstirii Petru Vodă, că starea de sănătate a părintelui Iustin este înspre bine. „Numai că doctorii i-au recomandat multă liniste“. Si dacă tot era în drumul nostru, am poposit si la mănăstirea de maici, în curtea căreia se află căminul de bătrîni, locul de retragere al părintelui Iustin. Acolo nici vorbă de a-l vizita, dat fiind ceasul de odihnă al după-amiezii prescris prin programul medical. De îngrijirea si supravegherea părintelui, aveam să aflăm că se ocupă un tînăr călugăr, pe nume Iustin, si Maica Iustina, egumena Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“. Din spusele acesteia, am înteles că părintele Iustin primeste foarte rar pe cîte cineva, asta pentru a nu-i fi tulburată linistea si, de aici, starea de sănătate. „Însă nu sînt probleme deosebite, părintele urmînd tratamentul prescris de medici“, a afirmat maica.
Credinciosii se roagă pentru sănătatea duhovnicului in continuare.
Marturia unui pelerin
În pelerinajul nostru pe la asezămintele monahale din Petru Vodă, l-am avut alături pe profesorul Dorel Rusu, un om cu mare trecere la părintele Iustin, care avea să ne povestească precum că, în urmă cu cîteva zile, se bucurase de primire în chilia duhovnicului. „Cînd am intrat am îngenunchiat si am izbucnit în lacrimi. În fata mea nu se mai afla acel părinte Iustin pe care-l cunosteam eu, dintotdeauna. Am simtit că-i lipseste acea putere de a pătrunde în mintea omului. Eu cred că datorită medicatiei prescrise. Sper, însă, că Dumnezeu îl va întări si-i va reda puterea de a ne călăuzi spiritual întru credintă, asa cum a făcut-o dintotdeauna“, a spus profesorul Dorel Rusu. Ne alăturăm celor afirmate, cu speranta că ruga celor ce-i simt lipsa va fi auzită de Divinitate.
Si ptr ca netlogul activeaza din ce in ce mai greu filmele,puteti vedea la urmatoarea adresa grupul de colindatori IOAN CUCUZEL colindandu-l pe Parintele IUSTIN PARVU
http://www.youtube.com/watch?v=SsyXupxo2xs&...
http://www.youtube.com/watch?v=DH-3lz3NAuw&.
Pe 10 februarie , îndelung jertfitorul pentru Hristos (trecut 17 ani prin temniţele comuniste) şi marele duhovnic al românilor, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă (Neamţ), a implinit 92 de ani. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea sănătate şi încă mulţi ani, să ne fie reazem duhovnicesc şi reper întru mărturisire. La mulţi ani!
Părintele Iustin Pîrvu s-a retras la căminul de bătrîni al Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“ • starea de sănătate este bună, urmînd tratamentul prescris •
Printr-o cunostintă aveam să aflăm de la Părintele Petroniu, economul Mănăstirii Petru Vodă, că starea de sănătate a părintelui Iustin este înspre bine. „Numai că doctorii i-au recomandat multă liniste“. Si dacă tot era în drumul nostru, am poposit si la mănăstirea de maici, în curtea căreia se află căminul de bătrîni, locul de retragere al părintelui Iustin. Acolo nici vorbă de a-l vizita, dat fiind ceasul de odihnă al după-amiezii prescris prin programul medical. De îngrijirea si supravegherea părintelui, aveam să aflăm că se ocupă un tînăr călugăr, pe nume Iustin, si Maica Iustina, egumena Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“. Din spusele acesteia, am înteles că părintele Iustin primeste foarte rar pe cîte cineva, asta pentru a nu-i fi tulburată linistea si, de aici, starea de sănătate. „Însă nu sînt probleme deosebite, părintele urmînd tratamentul prescris de medici“, a afirmat maica.
Credinciosii se roagă pentru sănătatea duhovnicului in continuare.
Marturia unui pelerin
În pelerinajul nostru pe la asezămintele monahale din Petru Vodă, l-am avut alături pe profesorul Dorel Rusu, un om cu mare trecere la părintele Iustin, care avea să ne povestească precum că, în urmă cu cîteva zile, se bucurase de primire în chilia duhovnicului. „Cînd am intrat am îngenunchiat si am izbucnit în lacrimi. În fata mea nu se mai afla acel părinte Iustin pe care-l cunosteam eu, dintotdeauna. Am simtit că-i lipseste acea putere de a pătrunde în mintea omului. Eu cred că datorită medicatiei prescrise. Sper, însă, că Dumnezeu îl va întări si-i va reda puterea de a ne călăuzi spiritual întru credintă, asa cum a făcut-o dintotdeauna“, a spus profesorul Dorel Rusu. Ne alăturăm celor afirmate, cu speranta că ruga celor ce-i simt lipsa va fi auzită de Divinitate.
Si ptr ca netlogul activeaza din ce in ce mai greu filmele,puteti vedea la urmatoarea adresa grupul de colindatori IOAN CUCUZEL colindandu-l pe Parintele IUSTIN PARVU
http://www.youtube.com/watch?v=SsyXupxo2xs&...
http://www.youtube.com/watch?v=DH-3lz3NAuw&.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Întrebare: De ce să nu mă sinucid?
Întrebare: De ce să nu mă sinucid?
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus ? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus ? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (stil bizantin, ulei pe scândură de tei, 26,8×32,8 cm) provine din Constantinopol şi a fost dăruită de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia (1559). Peste circa 30 de ani, când icoana a început să emane o lumină nemaipomenită şi i-a redat într-un chip minunat vederea fratelui Anei, aceasta a dus-o, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi a transmis-o călugărilor pentru păstrare veşnică.
Multe alte minuni s-au săvârşit la această icoană: în 1607 - la năvălirea tătarilor, în 1675 - la năvălirea turcilor (atunci apariţia pe cer, într-o strălucire neobişnuită, a Maicii Domnului, a cuviosului Iov de la Poceaev şi a îngerilor cu săbii scoase din teacă a semănat groază printre păgâni, ei nimicindu-se unul pe altul), în 1664, 1665 şi 1710 - învieri din morţi etc. În cartea inaugurată în 1841, timp de 52 de ani au fost înregistrate 26 de minuni. Din 1831 până în 1856 de icoană au fost prinse 133 de bijuterii şi alte podoabe în semn de tămăduire de boli în urma rugăciunilor adresate Maicii Domnului în faţa icoanei ei făcătoare de minuni.
Icoana a avut de suferit în repetate rânduri: din 1623 până în 1641 s-a aflat în afara mănăstirii, între anii 1720-1831 a fost sub stăpânirea uniaţilor, în 1869 a nimerit într-un incendiu devastator (i-au ars însă numai înfrumuseţările uniate, icoana şi îmbrăcămintea ei din aur şi pietre scumpe rămânând intacte).
După construirea unui nou iconostas de către Alexandru II (1861) icoana Maicii Domnului a fost pusă la nivelul III al acestuia, deasupra Cinei celei de taină, chiotul fiind înfrumuseţat cu raze din pietre scumpe ca la icoana Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev.
Cu ajutorul unui mecanism asemeni celui de la Pecerska, icoana se lasă în jos pe două panglici de mătase pentru închinarea creştinilor.
Maica Domnului nu refuză ajutorul de la icoana Sa nimănui dintre cei care se roagă Ei cu credinţă, chiar dacă aceştia nu sunt creştini ortodocşi, ci catolici, uniaţi, protestanţi ş.a. Ea îi întoarce la dreapta credinţă pe cei rătăciţi, asemeni Tatălui Ceresc care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45).
Să înălţăm neîncetat rugăciuni fierbinţi în faţa icoanei de la Poceaev către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea neamului creştinesc.
Multe alte minuni s-au săvârşit la această icoană: în 1607 - la năvălirea tătarilor, în 1675 - la năvălirea turcilor (atunci apariţia pe cer, într-o strălucire neobişnuită, a Maicii Domnului, a cuviosului Iov de la Poceaev şi a îngerilor cu săbii scoase din teacă a semănat groază printre păgâni, ei nimicindu-se unul pe altul), în 1664, 1665 şi 1710 - învieri din morţi etc. În cartea inaugurată în 1841, timp de 52 de ani au fost înregistrate 26 de minuni. Din 1831 până în 1856 de icoană au fost prinse 133 de bijuterii şi alte podoabe în semn de tămăduire de boli în urma rugăciunilor adresate Maicii Domnului în faţa icoanei ei făcătoare de minuni.
Icoana a avut de suferit în repetate rânduri: din 1623 până în 1641 s-a aflat în afara mănăstirii, între anii 1720-1831 a fost sub stăpânirea uniaţilor, în 1869 a nimerit într-un incendiu devastator (i-au ars însă numai înfrumuseţările uniate, icoana şi îmbrăcămintea ei din aur şi pietre scumpe rămânând intacte).
După construirea unui nou iconostas de către Alexandru II (1861) icoana Maicii Domnului a fost pusă la nivelul III al acestuia, deasupra Cinei celei de taină, chiotul fiind înfrumuseţat cu raze din pietre scumpe ca la icoana Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev.
Cu ajutorul unui mecanism asemeni celui de la Pecerska, icoana se lasă în jos pe două panglici de mătase pentru închinarea creştinilor.
Maica Domnului nu refuză ajutorul de la icoana Sa nimănui dintre cei care se roagă Ei cu credinţă, chiar dacă aceştia nu sunt creştini ortodocşi, ci catolici, uniaţi, protestanţi ş.a. Ea îi întoarce la dreapta credinţă pe cei rătăciţi, asemeni Tatălui Ceresc care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45).
Să înălţăm neîncetat rugăciuni fierbinţi în faţa icoanei de la Poceaev către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea neamului creştinesc.
Rugaciunea lui Iisus in Gradina GHETSEMANI
Rugaciun
ea lui Iisus, inaltata in Gradina Ghetsemani
...cunoscuta ca rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 17)
1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveşte pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata veşnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata veşnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Şi acum, preaslaveste-Ma Tu, Psrinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat şi cuvantul Tău l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeşte-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei să fie sfintiti întru adevar.
20. Dar nu numai pentru aceştia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toţi sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, aşa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si aceştia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.
Aceeasi rugaciune in alta traducere:
1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: "Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,
2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vecinica tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
3. Si viata vecinica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
4. Eu Te-am proslavit pe pamint, am sfirşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s-o fac.
5. Şi acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.
6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau si Tu Mi i-ai dat; si ei au păzit Cuvantul Tau.
7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
8. Caci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca dela Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimes.
9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: -
10. tot ce este al Meu, este al Tau si ce este al Tau, este al Meu, -si Eu sunt proslavit in ei.
11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeşte, in Numele Tau, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei sa fie una, cum suntem si noi.
12. Cand eram cu ei in lume, îi pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a perit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentruca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.
14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i -a urat, pentruca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog sa -i iei din lume, ci sa -i pazeşti de cel rau.
16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste -i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.
18. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume.
19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.
20. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.
21.Mă rog ca toţi sa fie una, cum Tu, Tata, eşti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes.
22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi suntem una, -
23. Eu in ei, si Tu in Mine; -pentruca ei sa fie in chip desavirsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
24.Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.
25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te -a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimes.
26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li -L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei si Eu sa fiu in ei.”
ea lui Iisus, inaltata in Gradina Ghetsemani ...cunoscuta ca rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 17)
1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveşte pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata veşnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata veşnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Şi acum, preaslaveste-Ma Tu, Psrinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat şi cuvantul Tău l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeşte-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei să fie sfintiti întru adevar.
20. Dar nu numai pentru aceştia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toţi sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, aşa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si aceştia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.
Aceeasi rugaciune in alta traducere:
1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: "Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,
2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vecinica tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
3. Si viata vecinica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
4. Eu Te-am proslavit pe pamint, am sfirşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s-o fac.
5. Şi acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.
6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau si Tu Mi i-ai dat; si ei au păzit Cuvantul Tau.
7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
8. Caci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca dela Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimes.
9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: -
10. tot ce este al Meu, este al Tau si ce este al Tau, este al Meu, -si Eu sunt proslavit in ei.
11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeşte, in Numele Tau, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei sa fie una, cum suntem si noi.
12. Cand eram cu ei in lume, îi pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a perit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentruca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.
14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i -a urat, pentruca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog sa -i iei din lume, ci sa -i pazeşti de cel rau.
16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste -i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.
18. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume.
19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.
20. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.
21.Mă rog ca toţi sa fie una, cum Tu, Tata, eşti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes.
22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi suntem una, -
23. Eu in ei, si Tu in Mine; -pentruca ei sa fie in chip desavirsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
24.Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.
25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te -a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimes.
26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li -L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei si Eu sa fiu in ei.”
Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Întrebare: Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Răspuns: Faptele Apostolilor 13:38 spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”
Ce este iertarea păcatelor şi de ce aş avea nevoie de ea?
Cuvântul “iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine.
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dăcă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51:4). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora (Matei 25:46; Ioan 3:36).
Iertarea – Cum aş putea să o obţin?
Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El... are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.
Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din Romani 6:23 spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam - moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din Romani 6:23 este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Iertarea – este chiar atât de uşor să o primesc?
Da, este chiar atât de uşor! Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. "Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!"
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Ascultati aici o minunata predica a parintelui TEOFIL ROMAN la Sf manastire NICULA despre iartarea aproapelui.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/e87a012c00...
Întrebare: Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Răspuns: Faptele Apostolilor 13:38 spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”
Ce este iertarea păcatelor şi de ce aş avea nevoie de ea?
Cuvântul “iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine.
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dăcă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51:4). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora (Matei 25:46; Ioan 3:36).
Iertarea – Cum aş putea să o obţin?
Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El... are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.
Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din Romani 6:23 spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam - moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din Romani 6:23 este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Iertarea – este chiar atât de uşor să o primesc?
Da, este chiar atât de uşor! Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. "Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!"
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Ascultati aici o minunata predica a parintelui TEOFIL ROMAN la Sf manastire NICULA despre iartarea aproapelui.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/e87a012c00...
miercuri, 9 februarie 2011
Sfantul Mina
Sfantul Mina
miercuri, 10 noiembrie 2010 la 15:22
Despre Sf Mina
mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia!
Despre Sf Mina se stie ca s-a nascut in anul 285 in Egipt, in familie crestina, parintii sai numindu-se Eudixius si Eufemia. Parintii sai nu au avut multa vreme copii. In timpul unei sarbatori inchinate Maicii Domnului, Eufemia s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa ii daruiasca un copil, iar la sfarsitul rugaciunii sale, dinspre icoana s-a auzit rostit "Amin". Cateva luni mai tarziu, avea sa se nasca biunecuvantatul copil Mina. Tatal sau a murit pe cand el avea 11 ani, iar mama sa pe cand avea 14 ani; la 15 ani el s-a inrolat in armata romana, unde I s-a dat un rang inalt, datorita numelui tatalui sau.
In vizita la Sfantul Mina
A slujit in Algeria, timp de 3 ani, ca ostas. Aceasta se intampla pe vremea imparatilor romani pagani Diocletian si Maximilian, care au dat porunca sa fie chinuiti si ucisi toti crestinii care nu se vor inchina la idoli. Scarbit si mahnit de privelistea crestinilor obligati a se inchina la idoli, a plecat in pustiu, timp de 5 ani ducand viata de anahoret, in post si rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu.
In al cincilea an de pustnmicie, Mina a avut o revelatie, in care a vazut un inger care incununa martirii cu coronite, iar in timp ce se gandea la viziunea sa, a auzit un glas care a spus: " Fii binecuvantat Mina, cel care ai fost chemat la viata pioasa inca din copilaria ta. Tu vei fi incununat cu trei cununi: una pentru puritatea / celibatul tau, a doua pentru viata ascetica, iar a treia pentru mucenicie".
"Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie" (Sinaxar). A fost martirizat in anul 309, in Frigia.
Se spune soldatii care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul sau in foc, dar timp de 3 zile nu a ars, astfel incat corpul sau a putut fi luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, se spune ca un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sf Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Intr-un anume loc, nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sf Mina.
Timp de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de Mina, ostasul mucenic, pana cand intr-un anume loc din desert, oile bolnave ale unui pastor au inceput sa se vindece miraculous si chiar pastoral insusi s-a tamaduit. Vestea s-a dus repede, bolnavii au inceput sa vina, fara sa stie care este de fapt cauza acestor vindecari. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole ( Constantin cel Mare sau Zeno), bolnava de lepra,a fost trimisa acolo spre tamaduire. Stand noaptea pe malul apei, in locul in care se faceau minuni, Sf Mare Mucenic Mina i s-a aratat in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa se cladeasca o biserica in cinstea sa. Dimineata, fata era vindecata si a spus insotitorilor sai visul.
Pe acel loc, la 45 km sud-vest de Alexandria, imparatul de la Constantinopole a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras a fost construit pe acel loc, cuprinzand strazi, cladiri, biserici si baptisteriu, o cladire cu doua aripi pentru bolnavi ( de o parte barbati, de alta parte femei si copii), magazine. Orasul Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine, sticlute de ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sf Mina fiind descoperite in siteuri arhelologice din diverse tari apartinand spatiului mediteraneean, ca de exemplu: in Heidelberg - Germania, Milano - Italia, Dalmatia - Croatia, Marsilia - Franta, Dongola - Sudan si in Jerusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orasul a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 - 1907.
In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sf Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei ( papa intre anii 1959 - 1971) a costruit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sf Mina si ale papei. Aici vietuiesc acum 101 calugari, care slujesc Sfanta Liturghie de 3 ori pe zi ( de la orele 6, de la 8 si de la 10).
Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena - orasul de marmura al Sf Mina - este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere. Plecand din Cairo spre Alexandria, pe la mijlocul zilei se viziteaza Wadi Natrun - locurile patericului egiptean - iar apoi se ajunge la manastirea Sf Mina, aflata cu 45 km inainte de Alexandria. Profilul impunator al manastirii din pustiu se profileaza pe cerul dupa-amiezii si intrand, pelerinul este absolut impresionat atat de dimensiunea catedralei, de mozaicurile imense si foarte frumoase de pe pereti reprezentand scene din viata Mantuitorului, dar si de multimea credinciosilor crestini, multi cu copii in brate, care vin sa se inchine la sfintele moaste ale Sf Mina, grabnic ajutator si mare factor de minuni.
Moastele Sfantului Mina
Ne-am descaltat cu totii la intrarea in spatiul din dreapta catedralei, in care se afla moastele Sf Mina si un superb mozaic care il reprezinta si am asteptat piosi la rand, sa ne inchinam celui care ne-a fost de atatea ori direct ajutator. Il cunosteam pe Sf Mina de acasa, din viata noastra de zi cu zi, ca fiind sfantul catre care, daca pui rugaciune, pe loc te ajuta sa gasesti lucrul pierdut sau sa se resolve o problema de nedreptate; si nu doar acestea. Ne-a mirat insa reprezentarea egipteana a Sf Mina, ca tanar ostas, cu ambele brate ridicate pentru inchinare si cu doua camile aflate de o parte si de alta a sa. Am aflat astfel ca doar doi sfinti egipteni sunt astfel reprezentati - Sf Mina si Sf Pavel - primul eremit ( a carui loc de vietuire s-a aflat aproape de cel al Sf Antonie cel Mare, mult mai cunoscut decat Sf Pavel); iar camilele fac referinta la episodul din viata sfantului Mina in care animalele au refuzat sa duca mai departe trupul mucenicului, aratand astfel voia Domnului si fixand definitiv locul de tamaduire si inchinare. Aici, in desert.
Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf Mina ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic. Noi romanii am ajuns la Manastirea Sf Mina chiar in 11 noiembrie 2008, dar am constatat ca Biserica Copta il pomeneste in data de 24 noiembrie.
"O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !
http://www.trilulilu.ro/athoss/433da6e46165fe
mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia! Despre Sf Mina se stie ca s-a nascut in anul 285 in Egipt, in familie crestina, parintii sai numindu-se Eudixius si Eufemia. Parintii sai nu au avut multa vreme copii. In timpul unei sarbatori inchinate Maicii Domnului, Eufemia s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa ii daruiasca un copil, iar la sfarsitul rugaciunii sale, dinspre icoana s-a auzit rostit "Amin". Cateva luni mai tarziu, avea sa se nasca biunecuvantatul copil Mina. Tatal sau a murit pe cand el avea 11 ani, iar mama sa pe cand avea 14 ani; la 15 ani el s-a inrolat in armata romana, unde I s-a dat un rang inalt, datorita numelui tatalui sau.
In vizita la Sfantul Mina
A slujit in Algeria, timp de 3 ani, ca ostas. Aceasta se intampla pe vremea imparatilor romani pagani Diocletian si Maximilian, care au dat porunca sa fie chinuiti si ucisi toti crestinii care nu se vor inchina la idoli. Scarbit si mahnit de privelistea crestinilor obligati a se inchina la idoli, a plecat in pustiu, timp de 5 ani ducand viata de anahoret, in post si rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu.
In al cincilea an de pustnmicie, Mina a avut o revelatie, in care a vazut un inger care incununa martirii cu coronite, iar in timp ce se gandea la viziunea sa, a auzit un glas care a spus: " Fii binecuvantat Mina, cel care ai fost chemat la viata pioasa inca din copilaria ta. Tu vei fi incununat cu trei cununi: una pentru puritatea / celibatul tau, a doua pentru viata ascetica, iar a treia pentru mucenicie".
"Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie" (Sinaxar). A fost martirizat in anul 309, in Frigia.
Se spune soldatii care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul sau in foc, dar timp de 3 zile nu a ars, astfel incat corpul sau a putut fi luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, se spune ca un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sf Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Intr-un anume loc, nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sf Mina.
Timp de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de Mina, ostasul mucenic, pana cand intr-un anume loc din desert, oile bolnave ale unui pastor au inceput sa se vindece miraculous si chiar pastoral insusi s-a tamaduit. Vestea s-a dus repede, bolnavii au inceput sa vina, fara sa stie care este de fapt cauza acestor vindecari. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole ( Constantin cel Mare sau Zeno), bolnava de lepra,a fost trimisa acolo spre tamaduire. Stand noaptea pe malul apei, in locul in care se faceau minuni, Sf Mare Mucenic Mina i s-a aratat in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa se cladeasca o biserica in cinstea sa. Dimineata, fata era vindecata si a spus insotitorilor sai visul.
Pe acel loc, la 45 km sud-vest de Alexandria, imparatul de la Constantinopole a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras a fost construit pe acel loc, cuprinzand strazi, cladiri, biserici si baptisteriu, o cladire cu doua aripi pentru bolnavi ( de o parte barbati, de alta parte femei si copii), magazine. Orasul Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine, sticlute de ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sf Mina fiind descoperite in siteuri arhelologice din diverse tari apartinand spatiului mediteraneean, ca de exemplu: in Heidelberg - Germania, Milano - Italia, Dalmatia - Croatia, Marsilia - Franta, Dongola - Sudan si in Jerusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orasul a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 - 1907.
In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sf Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei ( papa intre anii 1959 - 1971) a costruit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sf Mina si ale papei. Aici vietuiesc acum 101 calugari, care slujesc Sfanta Liturghie de 3 ori pe zi ( de la orele 6, de la 8 si de la 10).
Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena - orasul de marmura al Sf Mina - este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere. Plecand din Cairo spre Alexandria, pe la mijlocul zilei se viziteaza Wadi Natrun - locurile patericului egiptean - iar apoi se ajunge la manastirea Sf Mina, aflata cu 45 km inainte de Alexandria. Profilul impunator al manastirii din pustiu se profileaza pe cerul dupa-amiezii si intrand, pelerinul este absolut impresionat atat de dimensiunea catedralei, de mozaicurile imense si foarte frumoase de pe pereti reprezentand scene din viata Mantuitorului, dar si de multimea credinciosilor crestini, multi cu copii in brate, care vin sa se inchine la sfintele moaste ale Sf Mina, grabnic ajutator si mare factor de minuni.
Moastele Sfantului Mina
Ne-am descaltat cu totii la intrarea in spatiul din dreapta catedralei, in care se afla moastele Sf Mina si un superb mozaic care il reprezinta si am asteptat piosi la rand, sa ne inchinam celui care ne-a fost de atatea ori direct ajutator. Il cunosteam pe Sf Mina de acasa, din viata noastra de zi cu zi, ca fiind sfantul catre care, daca pui rugaciune, pe loc te ajuta sa gasesti lucrul pierdut sau sa se resolve o problema de nedreptate; si nu doar acestea. Ne-a mirat insa reprezentarea egipteana a Sf Mina, ca tanar ostas, cu ambele brate ridicate pentru inchinare si cu doua camile aflate de o parte si de alta a sa. Am aflat astfel ca doar doi sfinti egipteni sunt astfel reprezentati - Sf Mina si Sf Pavel - primul eremit ( a carui loc de vietuire s-a aflat aproape de cel al Sf Antonie cel Mare, mult mai cunoscut decat Sf Pavel); iar camilele fac referinta la episodul din viata sfantului Mina in care animalele au refuzat sa duca mai departe trupul mucenicului, aratand astfel voia Domnului si fixand definitiv locul de tamaduire si inchinare. Aici, in desert.
Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf Mina ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic. Noi romanii am ajuns la Manastirea Sf Mina chiar in 11 noiembrie 2008, dar am constatat ca Biserica Copta il pomeneste in data de 24 noiembrie.
"O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !
http://www.trilulilu.ro/athoss/433da6e46165fe
Rugaciune ptr mantuirea sufletului
Rugaciune ptr mantuirea sufletului
marţi, 7 decembrie 2010 la 14:35
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine.
Tu unul ştii de ce am nevoie,de mantuire.
Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine.
Părinte, dă robului (roabei) Tău cele ce singur nu ştie a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta.
Inima mea e deschisă Ţie;
Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu.
Vezi şi fă după mila Ta.
Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică.
Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta;
Invaţă-mă să mă rog,si sa primesc mantuirea sufletului meu pacatos, singur roagă-Te în mine! Amin.
Tu unul ştii de ce am nevoie,de mantuire.
Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine.
Părinte, dă robului (roabei) Tău cele ce singur nu ştie a le cere.
Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta.
Inima mea e deschisă Ţie;
Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu.
Vezi şi fă după mila Ta.
Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică.
Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.
Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta;
Invaţă-mă să mă rog,si sa primesc mantuirea sufletului meu pacatos, singur roagă-Te în mine! Amin.
CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI
CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI
luni, 17 ianuarie 2011 la 20:54
CANON DE RUGĂCIUNE
LA VREME DE NECAZURI
Cântarea 1
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.
Cântarea a 3-a
Doamne. . .
“Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.
Doamne. . .
Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Doamne. . .
"Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.
Slavă . . .
L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.
Şi acum. . .
Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.
Cântarea a 4-a
Doamne. . .
“Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi şi ne aşteaptă osânda veşnică.
Doamne. . .
Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.
Doamne. . .
Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească.
Slavă . . .
Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale de care s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.
Şi acum . . .
Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele care le sunt de trebuinţă.
Cântarea a 5-a
Doamne. . .
Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: “Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.
Doamne. . .
Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.
Doamne. . .
Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.
Slavă . . .
Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.
Şi acum . . .
Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.
Cântarea a 6-a
Doamne. . .
Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: “Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.
Doamne. . .
Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit aleşilor Tăi.
Doamne. . .
“Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?
Slavă . . .
Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.
Şi acum . . .
Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.
Cântarea a 7-a
Doamne. . .
“N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate spune că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.
Doamne. . .
Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.
Doamne. . .
Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.
Slavă . . .
Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.
Şi acum . . .
Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.
Cântarea a 8-a
Doamne. . .
Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: “Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi binele va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.
Doamne. . .
Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!
Doamne. . .
Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ, decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.
Slavă . . .
Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.
Şi acum . . .
Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.
Cântarea a 9-a
Doamne. . .
“Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: “Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”
Doamne. . .
Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!
Doamne. . .
Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.
Slavă . . .
O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.
Şi acum . . .
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.
Si Otpustul.
LA VREME DE NECAZURI
Cântarea 1
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.
Cântarea a 3-a
Doamne. . .
“Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.
Doamne. . .
Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.
Doamne. . .
"Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.
Slavă . . .
L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.
Şi acum. . .
Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.
Cântarea a 4-a
Doamne. . .
“Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi şi ne aşteaptă osânda veşnică.
Doamne. . .
Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.
Doamne. . .
Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească.
Slavă . . .
Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale de care s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.
Şi acum . . .
Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele care le sunt de trebuinţă.
Cântarea a 5-a
Doamne. . .
Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: “Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.
Doamne. . .
Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.
Doamne. . .
Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.
Slavă . . .
Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.
Şi acum . . .
Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.
Cântarea a 6-a
Doamne. . .
Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: “Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.
Doamne. . .
Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit aleşilor Tăi.
Doamne. . .
“Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?
Slavă . . .
Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.
Şi acum . . .
Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.
Cântarea a 7-a
Doamne. . .
“N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate spune că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.
Doamne. . .
Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.
Doamne. . .
Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.
Slavă . . .
Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.
Şi acum . . .
Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.
Cântarea a 8-a
Doamne. . .
Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: “Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi binele va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.
Doamne. . .
Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!
Doamne. . .
Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ, decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.
Slavă . . .
Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.
Şi acum . . .
Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.
Cântarea a 9-a
Doamne. . .
“Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: “Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”
Doamne. . .
Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!
Doamne. . .
Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.
Slavă . . .
O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.
Şi acum . . .
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.
Si Otpustul.
ACATISTUL SFANTULUI FANURIE
ACATISTUL SF FANURIE
marţi, 22 iunie 2010 la 13:12
UN ALT ACATIST FOARTE FOLOSITOR SI VECHI AL SFANTULUI FANURIE
ACATISTUL SFANTULUI FANURIE
Troparul;
Ca pe o stea stralucitoare avandu-te biserica pe tine minunate Mc.Fanurie,cu stralucire strigam;Bucura-te a parintilor lauda!
Condacul 1;
Iubit de Hristos,facatorule de minuni,grabnic ajutatorule si rugatorul nostru cel bun,Cuv. Par.Fanurie, marim pe dumnezeu cel ce te-a sfintit pe tine cu daruri sfinte si tie cele de lauda iti aducem.Din toate nevoile si necazurile miluieste-ne pe noi cei ce –ti strigam; Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Icosul 1;
Facatorul ingerilor si al oamenilor,te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti cu viata ta cea sfanta numele Sfintei Treimi. Lepadand purtarea de grija a lumii ca o raza luminoasa a soarelui dreptatii ai stralucit cu viata ta. Noi primind ale tale preacinstite nevazute moste cu smerenie si cu bucurie iti cantam unele ca acestea;
Bucura-te viata preacucernica,
Bucura-te stalp cel tare al parintestii credinte,
Bucura-te rugatorul cel tare al pustiei,
Bucura-te indreptatorul smereniei,
Bucura-te marirea ce sfanta a credinciosilor,
Bucura-te ajutorul cel bun al pacatosilor,
Bucura-te sprijinitorul cel tare al suferinzilor,
Bucura-te nadejdea cea lina a vaduvelor,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 2
Vazandu-te pe tine samanta sfanta si aleasa ,din pantecele maicii tale,dumnezeu te-a sfintit si vrednic spre cele inalte te-a aratat.Iar tu,indreptandu-ti viata spre calea sihastriasca neincetat te rogi pentru a ta maica si pentru toti credinciosii cantand lui Dumnezeu ;Aliluia!
Icosul 2
Intelegere ingereasca ti s-a daruit Sf. Fanurie,din tineretea ta la cele inalte ai cugetat si ai lasat casa ta si ai locuit in pustiu.Pentru acestea primeste de la noi lauda;
Bucura-te smerenie fericita
Bucura-te frumusetea sfintilor,
Bucura-te ca din tinerete lui Hristos ai urmat,
Bucura-te ca fireste de trup te-ai lepadat,
Bucura-te cel ce pana la moarte cu crucea Domnului ai biruit,
Bucura-te cel ce numai lui Hristos ai slujit in tot felul si in tot locul,
Bucura-te ca pe cele frumoase ale lumii,in nimic le-ai socotit,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine cu credinta ii miluiesti,
Bucura-te Fanurie.mare facator de minuni!
Condacul 3- Spre tine nadajduind pururea de multe boli sufletesti si trupesti ne tamaduimCuv.Par.Fanurie,si ne feresti de boli,primejdii si necazuri pe noi cei ce ne rugam tie cu lacrimi si nadajduim in tine. Si de acum incolo ne ajuta noua celor ce-ti cantam;Aleluia!
Icosul 3- Smerindu-ti inima pentru greselile maicii tale,ti-ai inchinat viata lui Hristos,iar prin rugaciunile tale i-ai ajutat pe toti cei ce alearga la tine.De aceea si noi iti cantam tie astfel;
Bucura-te cel ce desertaciunile lumesti le-ai lepadat,
Bucura-te cel ce pentru mama ta toata viata te-ai rugat,
Bucura-te ca de imparatia cereasca cu dorul inimii tale ai fost legat,
Bucura-te ca pe Hristos cu toata inima ta l-ai iubit,
Bucura-te cel ce cu mintea si cu inima te-ai intarit,
Bucura-te intelepte al inteleptilor si luminatorule,
Bucura-te al iubiri ceresti binevoitorule,izvorul cel de viata purtator al pustiei,
Bucura-te indemnul care risipesti mania ,al necazurilor sufletesti tamaduitorule,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 4
Viforul ispitelor biruind ,ai trecut toata calea cea stramta si ai purtat jugul lui Hristos cu multa suferinta,cu tacere,cu priveghere de multe nopti si asa ai ajuns la desavarsire,apoi te-ai mutat la Domnul unde impreuna cu ingerii canti ;Aliluia!.
Icosul 4- Auzind de viata ta cea sfanta Cuv. Parinte Fanurie,toti alergam la tine cu credinta si capatam astfel ajutor; vaduvele gasesc sprijin si mangaiere,copii dragoste iar batranii intarire.Pentru acestea si noi dorind ale tale faceri de bine iti cantam;
Bucura-te cel ce pe tine cu totul jertfa te-ai adus,
Bucura-te vas sfant al bunului Iisus,
Bucura-te ostasule al lui Hristos cel spre bine biruitor,,
Bucura-te cel ce pentru noi te rogi neincetat inaintea Domnului,
Bucura-te al cerului minune,
Bucura-te miresma prea dulce al crinului din pustiu,
Bucura-te mangaietorule,al nostru,al tuturor,
Bucura-te Sf. Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 5- Risipesti si intorci in bine toate durerile si necazurile celor ce se inchina sfintei tale icoane Parinte Fanurie si iti aduc tie spre sfintire painea ta cea bineprimita. De aceea cantam ;Aliluia!
Icosul 5- Sarutand cu credinta icoana ta cea stralucita Sf. Fanurie,viata putere si fericire ni se daruiesc noua de la tine cel ce l-ai purtat pe Hristos in suflet, viata tuturor.De aceea ne bucuram si-ti cantam;
Bucura-te caci cu smerenia ta lui Hristos ai urmat,
Bucura-te caci cu blandetea ta ai indepartat duhul rautatii,
Bucura-te ca pe mama ta prin rugaciunile tale o mantuiesti,
Bucura-te ca ajuti si sprijini pe toate maicile necajite,
Bucura-te ca prin painea ta in ceruri ai ajuns,
Bucura-te ca pe Hristos ai urmat,
Bucura-te caci cu lucirea numelui tau stralucit ai luminat,
Bucura-te ca pe tine pustiul te lauda neincetat,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 6-Si astazi poporul cel binecredincios propovaduieste luptele si nevointele tale tale cuv. Fanurie caci te-ai aratat odrasla cereasca ce a dat roade duhovnicesti.De aceea si noi strigam; Aleluia1
Icosul 6- Ai stralucit in lume ca un luceafar si intunericul nestiintei l-ai risipit iar cu lumina numelui tau pe multi i -ai adus din intuneric la mantuire.Pentru acestea ti s-a dat de la Dumnezeu si darul facerii de minuni pe care revarsa-l si asupra noastra a celor ce-ti strigam tie;
Bucura-te vazatorule de Dumnezeu luminate,
Bucura-te de duh sfant lacas prea infrumusetat,
Bucura-te podoaba preacuviosilor,
Bucura-te cel prin care credinciosii se mantuiesc,
Bucura-te dumnezeiasca mangaiere a bolnavilor,
Bucura-te calduroasa haina a celor saraci,
Bucura-te painea cea satioasa a celor flamanzi,
Bucura-te mantuirea cea lina a credinciosilor si lumina celor ce umbla pe intuneric,
Bucura-te Fanurie.mare facator de minuni!
Condacul 7-“Doamne cerceteaza si asculta rugaciunile robilor tai aflati in nevoi si necazuri care nu au nici sprijin nici mangaiere” zice neancetat Cuv. Fanurie,in privegherile sale.Iar noi cantam lui Dumnezeu; Aliluia!
Icosul 7- Slava tie Dumnezeul nostru care pentru noi oamenii si pentru a noastra mangaiere ai ales vase cinstite cum este sf. Fanurie caruia ii cantam;
Bucura-te pastorul nostru cel bun,
Bucura-te parinte milostiv si bun,
Bucura-te doctor al patimilor grele,
Bucura-te lumina a vietii mele,
Bucura-te ajutor al calatorilor cinstiti,
Bucura-te rugator al credinciosilor iubiti
Bucura-te trandafir parfumat cu miresme de taina,
Bucura-te crin stralucitor avand cereasca haina,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 8-Acestea cantandu-ti ne linistim si veselim ca prin rugaciunile tale vom birui iar minunile tale ne vor intari credinta cea adevarata in Iisus Hristos, cel ce te-a proslavit pe tine si caruia ii cantam ;Aliluia!
Icosul 8- Vazandu-te pe tine vas ales al Duhului sfant, din locuri indepartate au alergat la tine multi credinciosi aflati in nevoi ,necazuri si boli si au primit de la tine mangaiere.De aceea si noi te slavim si iti cantam acestea;
Bucura-te al nostru al celor ce te cinstim rugator spre mantuire
Bucura-te al bolilor si suferintelor tamaduitor,
Bucura-te cel ce cu rugaciunea sagetiile vrasmasului ai biruit,
Bucura-te nestinsa lumina mai stralucita decat soarele,
Bucura-te stalpul cel drept al credinciosilor,
Bucura-te ajutorul cel drept al celor pacatosi spre mantuire,
Bucura-te ajutor al neputintelor noastre,
Bucura-te induratorule,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!
Condacul 9- Toata firea si cea ingereasca si cea omeneasca s-a minunat de viata ta Sf. Fanurie, iar tu te-ai imbracat in chipul smereniei celei mai adevarate si i-ai cantat lui Dumnezeu totdeauna dulcea cantare Aliluia!
Icosul 9-Nici inteleptii nu pot arata puterea dragostei tale catre Dumnezeu, caci ai miluit cu fapta, cu vorba si cu rugaciunea dand hrana celor flamanzi,ajutor celor rataciti de la adevar. Pentru toate acestea,auzi de la noi;
Bucura-te ca toti cei ce alearga la tine sunt primiti ca fii,
Bucura-te cel ce toate durerile noastre le stii,
Bucura-te ca pentru dragostea ta cea sfanta te-ai invrednicit bucuriei din ceruri,
Bucura-te ca parinte iubit ne esti,
Bucura-te ca spre tine se indreapta gandul nostru,al tuturor,
Bucura-te in nevoi grabnic ajutator,
Bucura-te aratatorule al minunilor celor de taina,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 10- Cuvioase Parinte Fanurie,mantuieste din toate nevoile pe toti cei ce alearga la tine cu credinta si iti aduc painea cea bine primita in rugaciune si cu inima smerita .Cu tine cel ce ai indraznire catre Dumnezeu impreuna cantam; Aliluia!
Icosul 10- Zidurile pacatelor lumii acesteia cu smerenia si cu rugaciunile tale fierbinti le-ai sfaramat Cuvioase,numai pe Iisus iubind te-ai aratat nou aparator al celor napastuiti si doctor al bolnavilor,sprijinitor al vaduvelor si ajutor al celor ce-ti canta;
Bucura-te cel ce pe suferinzi ii ajuti,
Bucura-te folositor al celor credinciosi,
Bucura-te lumina care luminezi lumea,
Bucura-te iubire care incalzesti poporul,
Bucura-te inger al vindecarilor,
Bucura-te liman al celor necajiti carora le luminezi ochii inimii,
Bucura-te cel ce intuneci gandurile rele,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!
Condacul 11- Aducand Prea Sfintei Treimi cantare intreit sfanta cu toata vointa ta Fanurie, te-ai aratat mare ostenitor spre Dumnezeu, intoarcerea celor rataciti de la adevar,vindecarea celor bolnavi, alinarea tuturor. Vazand noi acestea strigam impreuna cu tine Parinte Fanurie catre Dumnezeu;Aliluia!
Icosul 11- Si dupa moarte te-ai aratat candela luminoasa Fanurie,prin minunile tale pe care le-ai facut celor ce alearga la tine cantand;
Bucura-te cel ce cu viata ta ai luminat pe cei ce cred,
Bucura-te dragostea lui Hristos si intarirea celor neputinciosi,
Bucura-te izvor nesecat al laudei cele sfinte,
Bucura-te desfatarea celor negraite si minunate,
Bucura-te hrana a celor flamanzi si saraci,
Bucura-te cel ce te rogi la domnul pentru credinta si pace,
Bucura-te ca noi primim cu drag ale tale invataturi,
Bucura-te ca urmandu-ti viata ne marturisim Domnului
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul -12
Cunoastem harul si indrazneala ta catre Dumnezeu,Fanurie de aceea vrem sa te rogi pentru noi pacatosii ca sa ne mantuiasca Dumnezeu caruia ii cantam;Aliluia!
Icosul 12- Ne luminam noi credinciosii cu stralucirea ta Fanurie si-ti cantam laude preamarite preamarite pentru ca tu sa te rogi la Dumnezeu sa ne pazeasca pe noi de tot necazul si de toate nevoile.Auzi unele ca acestea;
Bucura-te Fanurie,bunule parinte,
Bucura-te doctor al sufletelor si trupurilor noastre,
Bucura-te ca pe cei credinciosi i-ai miluit,
Bucura-te ca prin tine rugaciunile noastre sunt implinite,
Bucura-te ca astfel sufletele noastre le faci fericite,
Bucura-te ca fata Ziditorului o vezi cu bucurie,
Bucura-te cel ce si pe noi ne aduci la aceasta vrednicie,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!
Condacul 13- Prealuminate,multmilostive si facatorule de minuni Fanurie, primeste multumirile noastre pentru ale tale faceri de bine si nu inceta a ruga pe Dumnezeu,Domnul nostru Iisus Hristos,ca sa aflam mila lui in ziua judecatii ca impreuna cu tine sa-i cantam :Aliluia!( de 3 ori) condacul si icosul 1
Rugaciune
Preabunule si de Dumnezeu purtatorule Fanurie,facatorule de minuni,al celor ce cu credinta alearga la tine, cauta spre noi nevrednicii,necredinciosii si pacatosii din inaltimea din care Dumnezeu te-a randuit si auzi-ne pe noi cei ce cerem ajutor de la tine si mare mila!Apleaca-te spre noi si ne ajuta noua tuturor dupa credinta noastra si roaga-te lui Dumnezeu sa mantuiasca pe noi Sfinte Fanurie. Vezi-ne pe noi cei ce cu credinta ingenunchiem inaintea ta; creste-i pe copii, intareste-i pe parinti, ajuta-le pe vaduve, tamaduieste-i pe bolnavi,iar pe mine ajuta-ma sa..................... si izbaveste-ne si ne usureaza de toate nevoile si incercarile ce vin asupra noastra. Ne punem nadejdea in tine Preabunule Fanurie sa ne fii noua milostiv si indreptator catre mantuire ca prin tine sa-l slavim pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe toate puterile ceresti acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin!
MANTUIESTE-O DOAMNE PE MAICA SFANTULUI FANURIE SI AJUTA-MI SI MIE PACATOASEI.
ACATISTUL SFANTULUI FANURIE
Troparul;
Ca pe o stea stralucitoare avandu-te biserica pe tine minunate Mc.Fanurie,cu stralucire strigam;Bucura-te a parintilor lauda!
Condacul 1;
Iubit de Hristos,facatorule de minuni,grabnic ajutatorule si rugatorul nostru cel bun,Cuv. Par.Fanurie, marim pe dumnezeu cel ce te-a sfintit pe tine cu daruri sfinte si tie cele de lauda iti aducem.Din toate nevoile si necazurile miluieste-ne pe noi cei ce –ti strigam; Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Icosul 1;
Facatorul ingerilor si al oamenilor,te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti cu viata ta cea sfanta numele Sfintei Treimi. Lepadand purtarea de grija a lumii ca o raza luminoasa a soarelui dreptatii ai stralucit cu viata ta. Noi primind ale tale preacinstite nevazute moste cu smerenie si cu bucurie iti cantam unele ca acestea;
Bucura-te viata preacucernica,
Bucura-te stalp cel tare al parintestii credinte,
Bucura-te rugatorul cel tare al pustiei,
Bucura-te indreptatorul smereniei,
Bucura-te marirea ce sfanta a credinciosilor,
Bucura-te ajutorul cel bun al pacatosilor,
Bucura-te sprijinitorul cel tare al suferinzilor,
Bucura-te nadejdea cea lina a vaduvelor,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 2
Vazandu-te pe tine samanta sfanta si aleasa ,din pantecele maicii tale,dumnezeu te-a sfintit si vrednic spre cele inalte te-a aratat.Iar tu,indreptandu-ti viata spre calea sihastriasca neincetat te rogi pentru a ta maica si pentru toti credinciosii cantand lui Dumnezeu ;Aliluia!
Icosul 2
Intelegere ingereasca ti s-a daruit Sf. Fanurie,din tineretea ta la cele inalte ai cugetat si ai lasat casa ta si ai locuit in pustiu.Pentru acestea primeste de la noi lauda;
Bucura-te smerenie fericita
Bucura-te frumusetea sfintilor,
Bucura-te ca din tinerete lui Hristos ai urmat,
Bucura-te ca fireste de trup te-ai lepadat,
Bucura-te cel ce pana la moarte cu crucea Domnului ai biruit,
Bucura-te cel ce numai lui Hristos ai slujit in tot felul si in tot locul,
Bucura-te ca pe cele frumoase ale lumii,in nimic le-ai socotit,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine cu credinta ii miluiesti,
Bucura-te Fanurie.mare facator de minuni!
Condacul 3- Spre tine nadajduind pururea de multe boli sufletesti si trupesti ne tamaduimCuv.Par.Fanurie,si ne feresti de boli,primejdii si necazuri pe noi cei ce ne rugam tie cu lacrimi si nadajduim in tine. Si de acum incolo ne ajuta noua celor ce-ti cantam;Aleluia!
Icosul 3- Smerindu-ti inima pentru greselile maicii tale,ti-ai inchinat viata lui Hristos,iar prin rugaciunile tale i-ai ajutat pe toti cei ce alearga la tine.De aceea si noi iti cantam tie astfel;
Bucura-te cel ce desertaciunile lumesti le-ai lepadat,
Bucura-te cel ce pentru mama ta toata viata te-ai rugat,
Bucura-te ca de imparatia cereasca cu dorul inimii tale ai fost legat,
Bucura-te ca pe Hristos cu toata inima ta l-ai iubit,
Bucura-te cel ce cu mintea si cu inima te-ai intarit,
Bucura-te intelepte al inteleptilor si luminatorule,
Bucura-te al iubiri ceresti binevoitorule,izvorul cel de viata purtator al pustiei,
Bucura-te indemnul care risipesti mania ,al necazurilor sufletesti tamaduitorule,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 4
Viforul ispitelor biruind ,ai trecut toata calea cea stramta si ai purtat jugul lui Hristos cu multa suferinta,cu tacere,cu priveghere de multe nopti si asa ai ajuns la desavarsire,apoi te-ai mutat la Domnul unde impreuna cu ingerii canti ;Aliluia!.
Icosul 4- Auzind de viata ta cea sfanta Cuv. Parinte Fanurie,toti alergam la tine cu credinta si capatam astfel ajutor; vaduvele gasesc sprijin si mangaiere,copii dragoste iar batranii intarire.Pentru acestea si noi dorind ale tale faceri de bine iti cantam;
Bucura-te cel ce pe tine cu totul jertfa te-ai adus,
Bucura-te vas sfant al bunului Iisus,
Bucura-te ostasule al lui Hristos cel spre bine biruitor,,
Bucura-te cel ce pentru noi te rogi neincetat inaintea Domnului,
Bucura-te al cerului minune,
Bucura-te miresma prea dulce al crinului din pustiu,
Bucura-te mangaietorule,al nostru,al tuturor,
Bucura-te Sf. Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 5- Risipesti si intorci in bine toate durerile si necazurile celor ce se inchina sfintei tale icoane Parinte Fanurie si iti aduc tie spre sfintire painea ta cea bineprimita. De aceea cantam ;Aliluia!
Icosul 5- Sarutand cu credinta icoana ta cea stralucita Sf. Fanurie,viata putere si fericire ni se daruiesc noua de la tine cel ce l-ai purtat pe Hristos in suflet, viata tuturor.De aceea ne bucuram si-ti cantam;
Bucura-te caci cu smerenia ta lui Hristos ai urmat,
Bucura-te caci cu blandetea ta ai indepartat duhul rautatii,
Bucura-te ca pe mama ta prin rugaciunile tale o mantuiesti,
Bucura-te ca ajuti si sprijini pe toate maicile necajite,
Bucura-te ca prin painea ta in ceruri ai ajuns,
Bucura-te ca pe Hristos ai urmat,
Bucura-te caci cu lucirea numelui tau stralucit ai luminat,
Bucura-te ca pe tine pustiul te lauda neincetat,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 6-Si astazi poporul cel binecredincios propovaduieste luptele si nevointele tale tale cuv. Fanurie caci te-ai aratat odrasla cereasca ce a dat roade duhovnicesti.De aceea si noi strigam; Aleluia1
Icosul 6- Ai stralucit in lume ca un luceafar si intunericul nestiintei l-ai risipit iar cu lumina numelui tau pe multi i -ai adus din intuneric la mantuire.Pentru acestea ti s-a dat de la Dumnezeu si darul facerii de minuni pe care revarsa-l si asupra noastra a celor ce-ti strigam tie;
Bucura-te vazatorule de Dumnezeu luminate,
Bucura-te de duh sfant lacas prea infrumusetat,
Bucura-te podoaba preacuviosilor,
Bucura-te cel prin care credinciosii se mantuiesc,
Bucura-te dumnezeiasca mangaiere a bolnavilor,
Bucura-te calduroasa haina a celor saraci,
Bucura-te painea cea satioasa a celor flamanzi,
Bucura-te mantuirea cea lina a credinciosilor si lumina celor ce umbla pe intuneric,
Bucura-te Fanurie.mare facator de minuni!
Condacul 7-“Doamne cerceteaza si asculta rugaciunile robilor tai aflati in nevoi si necazuri care nu au nici sprijin nici mangaiere” zice neancetat Cuv. Fanurie,in privegherile sale.Iar noi cantam lui Dumnezeu; Aliluia!
Icosul 7- Slava tie Dumnezeul nostru care pentru noi oamenii si pentru a noastra mangaiere ai ales vase cinstite cum este sf. Fanurie caruia ii cantam;
Bucura-te pastorul nostru cel bun,
Bucura-te parinte milostiv si bun,
Bucura-te doctor al patimilor grele,
Bucura-te lumina a vietii mele,
Bucura-te ajutor al calatorilor cinstiti,
Bucura-te rugator al credinciosilor iubiti
Bucura-te trandafir parfumat cu miresme de taina,
Bucura-te crin stralucitor avand cereasca haina,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 8-Acestea cantandu-ti ne linistim si veselim ca prin rugaciunile tale vom birui iar minunile tale ne vor intari credinta cea adevarata in Iisus Hristos, cel ce te-a proslavit pe tine si caruia ii cantam ;Aliluia!
Icosul 8- Vazandu-te pe tine vas ales al Duhului sfant, din locuri indepartate au alergat la tine multi credinciosi aflati in nevoi ,necazuri si boli si au primit de la tine mangaiere.De aceea si noi te slavim si iti cantam acestea;
Bucura-te al nostru al celor ce te cinstim rugator spre mantuire
Bucura-te al bolilor si suferintelor tamaduitor,
Bucura-te cel ce cu rugaciunea sagetiile vrasmasului ai biruit,
Bucura-te nestinsa lumina mai stralucita decat soarele,
Bucura-te stalpul cel drept al credinciosilor,
Bucura-te ajutorul cel drept al celor pacatosi spre mantuire,
Bucura-te ajutor al neputintelor noastre,
Bucura-te induratorule,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!
Condacul 9- Toata firea si cea ingereasca si cea omeneasca s-a minunat de viata ta Sf. Fanurie, iar tu te-ai imbracat in chipul smereniei celei mai adevarate si i-ai cantat lui Dumnezeu totdeauna dulcea cantare Aliluia!
Icosul 9-Nici inteleptii nu pot arata puterea dragostei tale catre Dumnezeu, caci ai miluit cu fapta, cu vorba si cu rugaciunea dand hrana celor flamanzi,ajutor celor rataciti de la adevar. Pentru toate acestea,auzi de la noi;
Bucura-te ca toti cei ce alearga la tine sunt primiti ca fii,
Bucura-te cel ce toate durerile noastre le stii,
Bucura-te ca pentru dragostea ta cea sfanta te-ai invrednicit bucuriei din ceruri,
Bucura-te ca parinte iubit ne esti,
Bucura-te ca spre tine se indreapta gandul nostru,al tuturor,
Bucura-te in nevoi grabnic ajutator,
Bucura-te aratatorule al minunilor celor de taina,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 10- Cuvioase Parinte Fanurie,mantuieste din toate nevoile pe toti cei ce alearga la tine cu credinta si iti aduc painea cea bine primita in rugaciune si cu inima smerita .Cu tine cel ce ai indraznire catre Dumnezeu impreuna cantam; Aliluia!
Icosul 10- Zidurile pacatelor lumii acesteia cu smerenia si cu rugaciunile tale fierbinti le-ai sfaramat Cuvioase,numai pe Iisus iubind te-ai aratat nou aparator al celor napastuiti si doctor al bolnavilor,sprijinitor al vaduvelor si ajutor al celor ce-ti canta;
Bucura-te cel ce pe suferinzi ii ajuti,
Bucura-te folositor al celor credinciosi,
Bucura-te lumina care luminezi lumea,
Bucura-te iubire care incalzesti poporul,
Bucura-te inger al vindecarilor,
Bucura-te liman al celor necajiti carora le luminezi ochii inimii,
Bucura-te cel ce intuneci gandurile rele,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!
Condacul 11- Aducand Prea Sfintei Treimi cantare intreit sfanta cu toata vointa ta Fanurie, te-ai aratat mare ostenitor spre Dumnezeu, intoarcerea celor rataciti de la adevar,vindecarea celor bolnavi, alinarea tuturor. Vazand noi acestea strigam impreuna cu tine Parinte Fanurie catre Dumnezeu;Aliluia!
Icosul 11- Si dupa moarte te-ai aratat candela luminoasa Fanurie,prin minunile tale pe care le-ai facut celor ce alearga la tine cantand;
Bucura-te cel ce cu viata ta ai luminat pe cei ce cred,
Bucura-te dragostea lui Hristos si intarirea celor neputinciosi,
Bucura-te izvor nesecat al laudei cele sfinte,
Bucura-te desfatarea celor negraite si minunate,
Bucura-te hrana a celor flamanzi si saraci,
Bucura-te cel ce te rogi la domnul pentru credinta si pace,
Bucura-te ca noi primim cu drag ale tale invataturi,
Bucura-te ca urmandu-ti viata ne marturisim Domnului
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul -12
Cunoastem harul si indrazneala ta catre Dumnezeu,Fanurie de aceea vrem sa te rogi pentru noi pacatosii ca sa ne mantuiasca Dumnezeu caruia ii cantam;Aliluia!
Icosul 12- Ne luminam noi credinciosii cu stralucirea ta Fanurie si-ti cantam laude preamarite preamarite pentru ca tu sa te rogi la Dumnezeu sa ne pazeasca pe noi de tot necazul si de toate nevoile.Auzi unele ca acestea;
Bucura-te Fanurie,bunule parinte,
Bucura-te doctor al sufletelor si trupurilor noastre,
Bucura-te ca pe cei credinciosi i-ai miluit,
Bucura-te ca prin tine rugaciunile noastre sunt implinite,
Bucura-te ca astfel sufletele noastre le faci fericite,
Bucura-te ca fata Ziditorului o vezi cu bucurie,
Bucura-te cel ce si pe noi ne aduci la aceasta vrednicie,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!
Condacul 13- Prealuminate,multmilostive si facatorule de minuni Fanurie, primeste multumirile noastre pentru ale tale faceri de bine si nu inceta a ruga pe Dumnezeu,Domnul nostru Iisus Hristos,ca sa aflam mila lui in ziua judecatii ca impreuna cu tine sa-i cantam :Aliluia!( de 3 ori) condacul si icosul 1
Rugaciune
Preabunule si de Dumnezeu purtatorule Fanurie,facatorule de minuni,al celor ce cu credinta alearga la tine, cauta spre noi nevrednicii,necredinciosii si pacatosii din inaltimea din care Dumnezeu te-a randuit si auzi-ne pe noi cei ce cerem ajutor de la tine si mare mila!Apleaca-te spre noi si ne ajuta noua tuturor dupa credinta noastra si roaga-te lui Dumnezeu sa mantuiasca pe noi Sfinte Fanurie. Vezi-ne pe noi cei ce cu credinta ingenunchiem inaintea ta; creste-i pe copii, intareste-i pe parinti, ajuta-le pe vaduve, tamaduieste-i pe bolnavi,iar pe mine ajuta-ma sa..................... si izbaveste-ne si ne usureaza de toate nevoile si incercarile ce vin asupra noastra. Ne punem nadejdea in tine Preabunule Fanurie sa ne fii noua milostiv si indreptator catre mantuire ca prin tine sa-l slavim pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe toate puterile ceresti acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin!
MANTUIESTE-O DOAMNE PE MAICA SFANTULUI FANURIE SI AJUTA-MI SI MIE PACATOASEI.
luni, 7 februarie 2011
Ceşcuţa de argilă roşie!
Ceşcuţa de argilă roşie!
miercuri, 15 decembrie 2010 la 18:39
Ceşcuţa de argilă roşie!
O familie a plecat într-o excursie în Anglia, pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi (celebrau a 25-a aniversare de la căsătorie). Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, produsele ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ”Putem să vedem ceşcuţa aceea, nu am văzut niciodată ceva atât de frumos?! ” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul meu m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri iar eu am strigat: “Nu face asta!”, “Nu-mi place!”, “Lasă-mă în pace!”, dar EL a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”, Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!”, Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu!” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a plăcut Lui şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atât de multă căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa: “Ajutor! Scoate-mă de aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu!” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine!” Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează, am strigat!”. EL doar a dat din cap şi a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ, dar...chiar atunci uşa s-a deschis şi EL m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine!” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! EL a vorbit blând: “Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi măruţit. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat.. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult deoarece acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce EU am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.
__________________________________________________- - _____________________
Morala este aceasta: DUMNEZEU este Olarul din viaţa dvs., iar dvs. sunteţi argila LUI. EL vă va modela, vă va face şi vă va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucruri perfecte, care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi sunteţi lovit/ă, bătut/ă şi împins/ă aproape fără milă; când lumea pare că se învârteşte necontrolat; când simţiţi că trăiţi într-o suferinţă îngrozitoare; când viaţa pare cumplită, făceţi-vă un ceai şi beţi-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşezaţi-vă şi gândiţi-vă la cele citite aici şi apoi discutaţi puţin cu DUMNEZEU, rugaţi-vă la EL, Olarul Preabun din viaţa dvs., Care vă doreşte numai bine.
__________________________________________________- - _____________________
Nu uitaţi, orice argilă trebuie modelată de DUMNEZEU, inclusiv dvs. - trup viu de lut!
O familie a plecat într-o excursie în Anglia, pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi (celebrau a 25-a aniversare de la căsătorie). Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, produsele ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ”Putem să vedem ceşcuţa aceea, nu am văzut niciodată ceva atât de frumos?! ” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul meu m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri iar eu am strigat: “Nu face asta!”, “Nu-mi place!”, “Lasă-mă în pace!”, dar EL a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”, Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!”, Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu!” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a plăcut Lui şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atât de multă căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa: “Ajutor! Scoate-mă de aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu!” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine!” Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează, am strigat!”. EL doar a dat din cap şi a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ, dar...chiar atunci uşa s-a deschis şi EL m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine!” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! EL a vorbit blând: “Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi măruţit. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat.. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult deoarece acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce EU am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.
__________________________________________________- - _____________________
Morala este aceasta: DUMNEZEU este Olarul din viaţa dvs., iar dvs. sunteţi argila LUI. EL vă va modela, vă va face şi vă va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucruri perfecte, care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi sunteţi lovit/ă, bătut/ă şi împins/ă aproape fără milă; când lumea pare că se învârteşte necontrolat; când simţiţi că trăiţi într-o suferinţă îngrozitoare; când viaţa pare cumplită, făceţi-vă un ceai şi beţi-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşezaţi-vă şi gândiţi-vă la cele citite aici şi apoi discutaţi puţin cu DUMNEZEU, rugaţi-vă la EL, Olarul Preabun din viaţa dvs., Care vă doreşte numai bine.
__________________________________________________- - _____________________
Nu uitaţi, orice argilă trebuie modelată de DUMNEZEU, inclusiv dvs. - trup viu de lut!
Sfanta Manastire CERNICA
Sfanta Manastire CERNICA
vineri, 5 noiembrie 2010 la 22:49
Veche vatră de rugăciune şi cultură, ctitorie a Vornicului Cernica Ştirbei, Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documentar la 1608 prin hrisovul domnesc al lui Radu Vodă Şerban. În acel an Vornicul Cernica reface un vechi schit căruia îi dă numele său, îl înzestrează cu pământuri, păduri şi sate, spre veşnica pomenire a numelui şi a neamului său.
Aşezare pitorescă la marginea Bucureştiului, mănăstirea este zidită în mijlocul unui lac înconjurat de păduri seculare, prezentând în orice anotimp aceeaşi atracţie, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales pentru credincioşii creştini. Două biserici impunătoare şi câteva capele închinate celor mai cunoscuţi dintre sfinţi, un muzeu reprezentativ de carte veche şi artă bisericească ce au supravieţuit vitregiilor soartei, iată zidirile ce alcătuiesc zestrea de credinţă a mănăstirii. Ansamblul de chilii ale celor optzeci şi patru de călugări pe care îi găsim astăzi aici, este ocrotit de o cetate largă cu arhitectură tipică zonelor de câmpie, adică nici prea înaltă spre a fi reperată uşor, dar nici neputincioasă în a-şi apăra locuitorii.
Al doilea moment istoric important şi aproape la fel de valoros ca şi cel de la 1608 este anul 1781, an în care vine ca stareţ al mănăstirii Sfântul părinte şi Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii marelui Sfânt Paisie de la Neamţ. El reface obştea de monahi care se risipise datorită războaielor şi ciumei, ridică din ruină biserica şi tot ce înseamnă moştenire materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale aici la Cernica. Pe ruinele vechii biserici este ridicată la 1815 Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, biserică a cărei pictură interioară a fost realizată de zugravul Fotache, unul din ultimii meşteri ai picturii medievale
.
Împlinirea menirii acestui lăcaş a fost aceea de a-l fi avut ca stareţ între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă şi reprezentativă personalitate bisericească a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.
Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, şcoli şi case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stareţiei sale, din neizbăvită osârdie, s-au ridicat cetatea şi Biserica Sf. Gheorghe, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi a deschis o şcoală de pictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinţilor în anul 1955, an în care prigoana comunistă împotriva credinţei strămoşeşti cunoştea apogeul.
Între zidurile mănăstirii, de-a lungul timpului, au trăit nenumăraţi fraţi întru credinţă, de la simpli călugări la episcopi şi mitropoliţi. Tot aici au fost găzduiţi episcopi şi mitropoliţi din Basarabia şi Bucovina, ce fuseseră exilaţi odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.
O instituţie de reală importanţă a fost Seminarul Monahal ce a funcţionat aici şi care a dat oameni de seamă ai bisericii, între care se numără şi Prea Fericitul Părintele nostru Teoctist, Patriarhul României, care timp de opt ani a învăţat în această şcoală. Odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, au fost închise atât seminarul cât şi tipografia mănăstirii. Aflându-ne astăzi sub binecuvântarea şi purtarea de grijă a Prea Fericirii Sale, trăind timpuri fără spaima de a fi prigoniţi de un regim ateu, mănăstirea se va ridica, astfel că dintr-o mănăstire cu preocupări agricole dorim să împlinim o viaţă complexă, după toate rânduielile monahale, în care tinerii care doresc să ardă viu şi adevărat urmând pe Hristos, să găsească hrana pentru suflet şi potrivit înclinaţiilor fiecăruia să poată fi un tipograf, un profesor, un bun meşter în atelierele de articole bisericeşti, toate împletite cu viaţa de rugăciune. Din anul 1995 s-a redeschis Seminarul Teologic Monahal, unde printre mai tinerii profesori monahi a luat din nou loc la catedră singurul profesor al fostului seminar, aducând cu sine în chip simbolic, prezenţa marilor profesori de atunci. Acestea toate înseamnă muncă şi dăruire şi suntem bucuroşi că Omul nu a uitat să-i dea lui Dumnezeu ce este mai frumos, sprijinind marile lucrări de restaurare a bisericilor, picturii şi a ridicării unui nou local de şcoală pentru noile generaţii de tineri care păşesc pe calea sfintelor învăţături.
Din înalţimea turnului clopotniţei, străjer neobosit în calea vremurilor, sunetele clopotelor adună la rugăciune pe toţi cei dornici de a se împărtăşi în cuvântul lui Dumnezeu cât şi pe simplul vizitator iubitor de frumos.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/d6f6290abb...
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/c356860666...
Aşezare pitorescă la marginea Bucureştiului, mănăstirea este zidită în mijlocul unui lac înconjurat de păduri seculare, prezentând în orice anotimp aceeaşi atracţie, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales pentru credincioşii creştini. Două biserici impunătoare şi câteva capele închinate celor mai cunoscuţi dintre sfinţi, un muzeu reprezentativ de carte veche şi artă bisericească ce au supravieţuit vitregiilor soartei, iată zidirile ce alcătuiesc zestrea de credinţă a mănăstirii. Ansamblul de chilii ale celor optzeci şi patru de călugări pe care îi găsim astăzi aici, este ocrotit de o cetate largă cu arhitectură tipică zonelor de câmpie, adică nici prea înaltă spre a fi reperată uşor, dar nici neputincioasă în a-şi apăra locuitorii.
Al doilea moment istoric important şi aproape la fel de valoros ca şi cel de la 1608 este anul 1781, an în care vine ca stareţ al mănăstirii Sfântul părinte şi Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii marelui Sfânt Paisie de la Neamţ. El reface obştea de monahi care se risipise datorită războaielor şi ciumei, ridică din ruină biserica şi tot ce înseamnă moştenire materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale aici la Cernica. Pe ruinele vechii biserici este ridicată la 1815 Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, biserică a cărei pictură interioară a fost realizată de zugravul Fotache, unul din ultimii meşteri ai picturii medievale
. Împlinirea menirii acestui lăcaş a fost aceea de a-l fi avut ca stareţ între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă şi reprezentativă personalitate bisericească a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica.
Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, şcoli şi case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stareţiei sale, din neizbăvită osârdie, s-au ridicat cetatea şi Biserica Sf. Gheorghe, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi a deschis o şcoală de pictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinţilor în anul 1955, an în care prigoana comunistă împotriva credinţei strămoşeşti cunoştea apogeul. Între zidurile mănăstirii, de-a lungul timpului, au trăit nenumăraţi fraţi întru credinţă, de la simpli călugări la episcopi şi mitropoliţi. Tot aici au fost găzduiţi episcopi şi mitropoliţi din Basarabia şi Bucovina, ce fuseseră exilaţi odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.
O instituţie de reală importanţă a fost Seminarul Monahal ce a funcţionat aici şi care a dat oameni de seamă ai bisericii, între care se numără şi Prea Fericitul Părintele nostru Teoctist, Patriarhul României, care timp de opt ani a învăţat în această şcoală. Odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, au fost închise atât seminarul cât şi tipografia mănăstirii. Aflându-ne astăzi sub binecuvântarea şi purtarea de grijă a Prea Fericirii Sale, trăind timpuri fără spaima de a fi prigoniţi de un regim ateu, mănăstirea se va ridica, astfel că dintr-o mănăstire cu preocupări agricole dorim să împlinim o viaţă complexă, după toate rânduielile monahale, în care tinerii care doresc să ardă viu şi adevărat urmând pe Hristos, să găsească hrana pentru suflet şi potrivit înclinaţiilor fiecăruia să poată fi un tipograf, un profesor, un bun meşter în atelierele de articole bisericeşti, toate împletite cu viaţa de rugăciune. Din anul 1995 s-a redeschis Seminarul Teologic Monahal, unde printre mai tinerii profesori monahi a luat din nou loc la catedră singurul profesor al fostului seminar, aducând cu sine în chip simbolic, prezenţa marilor profesori de atunci. Acestea toate înseamnă muncă şi dăruire şi suntem bucuroşi că Omul nu a uitat să-i dea lui Dumnezeu ce este mai frumos, sprijinind marile lucrări de restaurare a bisericilor, picturii şi a ridicării unui nou local de şcoală pentru noile generaţii de tineri care păşesc pe calea sfintelor învăţături.
Din înalţimea turnului clopotniţei, străjer neobosit în calea vremurilor, sunetele clopotelor adună la rugăciune pe toţi cei dornici de a se împărtăşi în cuvântul lui Dumnezeu cât şi pe simplul vizitator iubitor de frumos.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/d6f6290abb...
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/c356860666...
Explicarea celor 9 FERCIRI=parintele Galeriu
Explicarea celor 9 FERCIRI=parintele Galeriu
4 zile in urma la 12:13
1] "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor"
Prin cuvintele "saraci cu duhul" se inteleg acei oameni care niciodata nu socotesc, ca au agonisit din destul invataturi folositoare, deprinderi frumoase, fapte bune si tot felul de comori sufletesti si niciodata nu se ingamfeaza cu ceea ce au, niciodata nu se dau lenei, ci necontenit se straduiesc pe calea binelui si roaga staruitor pe Dumnezeu sa le dea ajutorul Sau, ca sa o scoata la bun sfarsit. Acestor suflete, vesnic framantate de dorul de mai bine, Mantuitorul le fagaduieste odihna si fericirea vietii de veci, caci acesta este intelesul de aici al zicerii "imparatia cerului".
2] "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia"
Intelesul acestei fericiri este, ca cei care plang, adica se caiesc de pacatele facute, vor dobandi mangaiere sau iertare. Nimeni nu trebuie dar sa deznadajduiasca cauza pacatelor ce a facut si sa cada in nepasare si nelucrare, ci numai sa-i para rau in chip sincer si Dumnezeu il va ajuta.
3] "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul"
Blandetea este o insusire a sufletului, neaparat trebuitoare pentru bunul trai al oamenilor laolalta.Daca in societate n-ar fi si oameni blanzi , care sa indure fara murmur vorbele aspre si nedreptatile celor rai si violenti, care sa raspunda cu o vorba buna la insulte, cu un suras la amenintari, care sa stie intotdeauna sa potoleasca pornirile celor patimasi si sa pregateasca in tot locul un fel de atmosfera calda si aromata, atunci desigur certurile si scandalurile nu s-ar mai sfarsi si traiul pe pamant ar fi de nesuferit. Pentru acest cuvant, Mantuitorul fericeste pe cei blanzi , fagaduindu-le stapanirea pamanteasca, adica fericirea chiar si in aceasta viata, pe langa cea din viata viitoare, pe care si-au asigurat-o. Si intr-adevar, cel bland imparateste pe pamant, caci oricat de neinsemnat ar fi locul ce ocupa, el este iubit si cinstit de toti, e multumit in sufletul sau si daca ii lipseste ceva, usor gaseste.
4] "Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate , ca aceia se vor satura"
Aceasta fericire priveste nu numai pe aceia care sufera tot felul de nedreptati si de aceea doresc dreptatea cum doreste cel flamand paine si cel insetat apa, ci mai ales pe cei care sunt dureros impresionati de observarea nedreptatii ce domneste intre oameni, aproape oriunde ne aruncam privirile si care doresc din toata inima ca, nedreptatea sa ia sfarsit cat mai degraba. Si unii si altii se vor satura de ceea ce doresc, caci Dumnezeu judecatorul, cal nepartinitor, va tine judecata, va da dreptate tuturor celor ce au fost lipsiti de ea si va pedepsi cu asprime pe savarsitorii de nedreptate.
5] "Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui"
Milostivi se zic acei oameni care dau din inima tot ajutorul ce pot celor care se afla in nevoie si nenorocire. Milostenia izvoraste din dragoste si este tot atat de folositoare si celui ce o primeste ca si celui ce o face. Milostivul va fi la randul sau miluit de Dumnezeu atat in viata aceasta, cat si la judecata de apoi. Faptele milosteniei sunt de doua feluri : unele care privesc sufletul si altele care privesc trupul.
Dintre cele care privesc sufletul cele mai insemnate sunt :
a) intoarcerea celor rataciti si aducerea lor pe calea cea dreapta;
invatarea celor nestiutori si nepriceputi;
c) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat;
d) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru;
e) mangaierea celor intristati ;
f) rasplatirea raului cu bine;
g) iertarea gresalelor impotriva noastra.
Cele mai insemnate fapte de milostenie cu privire la trup sunt urmatoarele :
a) ospatarea celui flamand;
adaparea celui insetat;
c) imbracarea celui gol;
d) cercetarea celor din inchisori;
e) cercetarea celor bolnavi;
f) gazduirea calatorilor;
g) ingroparea celor ce au murit in saracie sau pe care n-are cine sa-i ingroape.
6] "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
Aici se fericesc cei cu inima curata, adica cei care alunga din inima orice gand sau dorinta rea. Acestora li se fagaduieste ca plata vederea lui Dumnezeu, adica petrecerea impreuna cu Dansul, ceea ce este cea mai mare fericire in viata viitoare.
7] "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
Pacea este cel dintai lucru de care asezarile omenesti mari si mici au neaparat nevoie, ca sa poata inflori. Cine ajuta la pastrarea pacii , a bunei intelegeri, acolo unde ea domneste si la intoarcerea ei acolo unde a fost tulburata, acela face oamenilor nespus de mare bine si dobandeste dreptul de a se numi "Fiul lui Dumnezeu", nume care ne aminteste de adevaratul Fiul al lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume spre a aduce pace intre oameni.
8] "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor"
In ea se fericesc cei prigoniti pentru dreptate, adica pentru ca au marturisit adevarul si li se fagaduieste-ca si celor saraci cu duhul-imparatia cerurilor.
9] "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor izgoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra din pricina mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri"
Aici se fericesc cei careindura tot felul de prigoniri din cauza sau pentru numele lui Hristos, adica pentru ca sunt crestini si li se fagaduieste mare rasplata in cer.
Prin cuvintele "saraci cu duhul" se inteleg acei oameni care niciodata nu socotesc, ca au agonisit din destul invataturi folositoare, deprinderi frumoase, fapte bune si tot felul de comori sufletesti si niciodata nu se ingamfeaza cu ceea ce au, niciodata nu se dau lenei, ci necontenit se straduiesc pe calea binelui si roaga staruitor pe Dumnezeu sa le dea ajutorul Sau, ca sa o scoata la bun sfarsit. Acestor suflete, vesnic framantate de dorul de mai bine, Mantuitorul le fagaduieste odihna si fericirea vietii de veci, caci acesta este intelesul de aici al zicerii "imparatia cerului".
2] "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia"
Intelesul acestei fericiri este, ca cei care plang, adica se caiesc de pacatele facute, vor dobandi mangaiere sau iertare. Nimeni nu trebuie dar sa deznadajduiasca cauza pacatelor ce a facut si sa cada in nepasare si nelucrare, ci numai sa-i para rau in chip sincer si Dumnezeu il va ajuta.
3] "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul"
Blandetea este o insusire a sufletului, neaparat trebuitoare pentru bunul trai al oamenilor laolalta.Daca in societate n-ar fi si oameni blanzi , care sa indure fara murmur vorbele aspre si nedreptatile celor rai si violenti, care sa raspunda cu o vorba buna la insulte, cu un suras la amenintari, care sa stie intotdeauna sa potoleasca pornirile celor patimasi si sa pregateasca in tot locul un fel de atmosfera calda si aromata, atunci desigur certurile si scandalurile nu s-ar mai sfarsi si traiul pe pamant ar fi de nesuferit. Pentru acest cuvant, Mantuitorul fericeste pe cei blanzi , fagaduindu-le stapanirea pamanteasca, adica fericirea chiar si in aceasta viata, pe langa cea din viata viitoare, pe care si-au asigurat-o. Si intr-adevar, cel bland imparateste pe pamant, caci oricat de neinsemnat ar fi locul ce ocupa, el este iubit si cinstit de toti, e multumit in sufletul sau si daca ii lipseste ceva, usor gaseste.
4] "Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate , ca aceia se vor satura"
Aceasta fericire priveste nu numai pe aceia care sufera tot felul de nedreptati si de aceea doresc dreptatea cum doreste cel flamand paine si cel insetat apa, ci mai ales pe cei care sunt dureros impresionati de observarea nedreptatii ce domneste intre oameni, aproape oriunde ne aruncam privirile si care doresc din toata inima ca, nedreptatea sa ia sfarsit cat mai degraba. Si unii si altii se vor satura de ceea ce doresc, caci Dumnezeu judecatorul, cal nepartinitor, va tine judecata, va da dreptate tuturor celor ce au fost lipsiti de ea si va pedepsi cu asprime pe savarsitorii de nedreptate.
5] "Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui"
Milostivi se zic acei oameni care dau din inima tot ajutorul ce pot celor care se afla in nevoie si nenorocire. Milostenia izvoraste din dragoste si este tot atat de folositoare si celui ce o primeste ca si celui ce o face. Milostivul va fi la randul sau miluit de Dumnezeu atat in viata aceasta, cat si la judecata de apoi. Faptele milosteniei sunt de doua feluri : unele care privesc sufletul si altele care privesc trupul.
Dintre cele care privesc sufletul cele mai insemnate sunt :
a) intoarcerea celor rataciti si aducerea lor pe calea cea dreapta;
invatarea celor nestiutori si nepriceputi; c) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat;
d) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru;
e) mangaierea celor intristati ;
f) rasplatirea raului cu bine;
g) iertarea gresalelor impotriva noastra.
Cele mai insemnate fapte de milostenie cu privire la trup sunt urmatoarele :
a) ospatarea celui flamand;
adaparea celui insetat; c) imbracarea celui gol;
d) cercetarea celor din inchisori;
e) cercetarea celor bolnavi;
f) gazduirea calatorilor;
g) ingroparea celor ce au murit in saracie sau pe care n-are cine sa-i ingroape.
6] "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
Aici se fericesc cei cu inima curata, adica cei care alunga din inima orice gand sau dorinta rea. Acestora li se fagaduieste ca plata vederea lui Dumnezeu, adica petrecerea impreuna cu Dansul, ceea ce este cea mai mare fericire in viata viitoare.
7] "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
Pacea este cel dintai lucru de care asezarile omenesti mari si mici au neaparat nevoie, ca sa poata inflori. Cine ajuta la pastrarea pacii , a bunei intelegeri, acolo unde ea domneste si la intoarcerea ei acolo unde a fost tulburata, acela face oamenilor nespus de mare bine si dobandeste dreptul de a se numi "Fiul lui Dumnezeu", nume care ne aminteste de adevaratul Fiul al lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume spre a aduce pace intre oameni.
8] "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor"
In ea se fericesc cei prigoniti pentru dreptate, adica pentru ca au marturisit adevarul si li se fagaduieste-ca si celor saraci cu duhul-imparatia cerurilor.
9] "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor izgoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra din pricina mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri"
Aici se fericesc cei careindura tot felul de prigoniri din cauza sau pentru numele lui Hristos, adica pentru ca sunt crestini si li se fagaduieste mare rasplata in cer.
Îţi cer iertare Doamne!
Îţi cer iertare Doamne!
joi, 15 iulie 2010 la 12:20
Îţi cer iertare Doamne!
Bunule, iartă-mă că nu ştiu să mă rog ţie, ori cer prea multe, ori nu ştiu să-ţi mulţumesc pentru tot ce am. Iartă-mă că de cele mai multe ori sunt egoist/ă şi mă rog doar pentru suferinţele mele, iar pentru sănătatea părinţilor mai puţin. Ei sunt sprijinul meu şi tot ce am mai bun, pentru că îi am de la tine Doamne. Bunule iartă-mă pentru că pe prietenii mei îi necăjesc, nu mă auzi rostindu-i în rugăciunile mele şi iarăşi îmi dau seama că ei sunt dăruiţi de Tine. Unde aş putea să găsesc bunătatea şi iertarea Ta, dacă nu prin ei? Iartă-mă pentru toate gândurile mele nechibzuite, pentru toate întrebările fără răspuns, pentru supărările fără sens, pentru dorinţe deşarte, pentru vorbe fără rost....Greşesc Doamne dar te iubesc în felul meu, de păcătos/ă....
Bunule iartă-mă pentru tot ceea ce îţi cer, pentru că Tu ştii dinainte tot ce are nevoie sufletul meu. Nu sunt de multe ori altruist/ă, nu pomenesc în rugăciunile mele nici pe cei bolnavi, nici pe cei sărmani, nici pe bătrâni, nici pe vrăjmaşi, nici pe fraţi sau surori...ci doar suferinţa mea. Suferinţa Ta pe cruce a fost cu mult mai mare decât a mea, şi cu toate astea mă înţelegi şi eşti aici cu noi...Cum aş putea să nu te mai supăr?
Îmi cer iertare inimii mele, Doamne pentru toate emoţiile pe care i le-am dat de-a lungul timpului, îmi cer iertare ochilor mei pentru lacrimile care nu izvoreau din pricina păcatelor mele, buzelor mele pentru toate vorbele urâte, urechilor mele care au ascultat muzică grea şi zgomotoasă....stomacului pentru câte excese de mâncare am făcut...îmi cer iertare trupului meu că am uitat că este templu al Duhului Sfânt.
Mă ierţi Doamne pentru că nu ţi-am mulţumit pentru natura pe care Tu ne-ai dăruit-o, pentru toate legumele şi fructele care ne hrănesc pe noi, pentru pămîntul roditor şi ploaia care-l curăţă? Iartă-mă pentru că nu ţi-am mulţumit pentru fiecare Sfânta Liturghie la care am participat, pentru duhovnicul pe care mi l-ai dăruit, pentru sfinţii Tăi de care mă simt apropriat/ă. Am uitat să-ţi mulţumesc şi pentru suferinţa mea, pentru că prin ea eu mă apropii de Tine.
Iartă-mă Doamne pentru că au fost momente când am judecat fără să mă gândesc că nimeni nu cunoaşte judecăţile tale şi departe suntem noi de voia ta. Bunule iartă-mă că puţină milostenie fac, că nu-mi sun prietenii să le spun cît de mult îi iubesc, că uit să zâmbesc, să visez, să cred că niciodată Tu nu ne vei lăsa singuri. Iartă-ne pe toţi şi luminează-ne ca să ne înţelegem mai bine, să fim toleranţi şi mult iubitori.
Îţi mulţumesc Soarele meu pentru toată dragostea Ta! „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt..." (Sf. Apostol Pavel)
Pentru toţi prietenii mei, pentru părinţii noştrii şi pentru voi toţi!
Bunule, iartă-mă că nu ştiu să mă rog ţie, ori cer prea multe, ori nu ştiu să-ţi mulţumesc pentru tot ce am. Iartă-mă că de cele mai multe ori sunt egoist/ă şi mă rog doar pentru suferinţele mele, iar pentru sănătatea părinţilor mai puţin. Ei sunt sprijinul meu şi tot ce am mai bun, pentru că îi am de la tine Doamne. Bunule iartă-mă pentru că pe prietenii mei îi necăjesc, nu mă auzi rostindu-i în rugăciunile mele şi iarăşi îmi dau seama că ei sunt dăruiţi de Tine. Unde aş putea să găsesc bunătatea şi iertarea Ta, dacă nu prin ei? Iartă-mă pentru toate gândurile mele nechibzuite, pentru toate întrebările fără răspuns, pentru supărările fără sens, pentru dorinţe deşarte, pentru vorbe fără rost....Greşesc Doamne dar te iubesc în felul meu, de păcătos/ă....
Bunule iartă-mă pentru tot ceea ce îţi cer, pentru că Tu ştii dinainte tot ce are nevoie sufletul meu. Nu sunt de multe ori altruist/ă, nu pomenesc în rugăciunile mele nici pe cei bolnavi, nici pe cei sărmani, nici pe bătrâni, nici pe vrăjmaşi, nici pe fraţi sau surori...ci doar suferinţa mea. Suferinţa Ta pe cruce a fost cu mult mai mare decât a mea, şi cu toate astea mă înţelegi şi eşti aici cu noi...Cum aş putea să nu te mai supăr?
Îmi cer iertare inimii mele, Doamne pentru toate emoţiile pe care i le-am dat de-a lungul timpului, îmi cer iertare ochilor mei pentru lacrimile care nu izvoreau din pricina păcatelor mele, buzelor mele pentru toate vorbele urâte, urechilor mele care au ascultat muzică grea şi zgomotoasă....stomacului pentru câte excese de mâncare am făcut...îmi cer iertare trupului meu că am uitat că este templu al Duhului Sfânt.
Mă ierţi Doamne pentru că nu ţi-am mulţumit pentru natura pe care Tu ne-ai dăruit-o, pentru toate legumele şi fructele care ne hrănesc pe noi, pentru pămîntul roditor şi ploaia care-l curăţă? Iartă-mă pentru că nu ţi-am mulţumit pentru fiecare Sfânta Liturghie la care am participat, pentru duhovnicul pe care mi l-ai dăruit, pentru sfinţii Tăi de care mă simt apropriat/ă. Am uitat să-ţi mulţumesc şi pentru suferinţa mea, pentru că prin ea eu mă apropii de Tine.
Iartă-mă Doamne pentru că au fost momente când am judecat fără să mă gândesc că nimeni nu cunoaşte judecăţile tale şi departe suntem noi de voia ta. Bunule iartă-mă că puţină milostenie fac, că nu-mi sun prietenii să le spun cît de mult îi iubesc, că uit să zâmbesc, să visez, să cred că niciodată Tu nu ne vei lăsa singuri. Iartă-ne pe toţi şi luminează-ne ca să ne înţelegem mai bine, să fim toleranţi şi mult iubitori.
Îţi mulţumesc Soarele meu pentru toată dragostea Ta! „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt..." (Sf. Apostol Pavel)
Pentru toţi prietenii mei, pentru părinţii noştrii şi pentru voi toţi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)