marți, 7 februarie 2012

Vrei să schimbi răul din lume?

Vrei să schimbi răul din lume?

Te manii cand vezi si auzi despre atata nedreptate in lume? Rabufnesti, te revolti si te intrebi cum de mai suporta Dumnezeu pe unii oameni, carora nici oameni nu-ti mai vine sa le spui?
Atunci tine minte acestea:
Cum se tine o mancare proaspata? o sarezi.Iar daca mancarea s-a stricat inainte de vreme inseamna ca nu a avut destula sare, sau sarea era slaba, deci putem da vina pe sarea din mancare, pentru ca ea era datoare sa tina mancarea nealterata. Crestinii sunt sarea pamantului iar daca cineva este suparat ca lumea s-a stricat de-atata rautate si nedreptate, atunci principalii vinovati suntem noi. Ca daca sarea era buna, daca avea tarie, atunci nu se strica lucrul care o tine, dar pentru ca sarea s-a diluat cu comoditati, s-a scorojit cu indiferenta, si compromisuri atunci nu-i normal sa stea lucrurile asa cum sunt acum?
Decat sa aratam cu degetul la nedreptatea de la televizor sau din ziar sau cea din gura lumii, mai bine aratam cu degetul spre nedreptatea si supeficialitatea noastra si-atunci vom intelege lucrurile mai bine.
Pana cand vom arata cu degetul la ceilalti, si la noi nu? Pana cand vom numi raul din noi "neputinta", iar raul din aproapele nostru "faradelege"? Pana cand vom incerca sa-i schimbam pe ceilalti, dar pe noi nu?
Cine e satul de rautatea lumii in care traieste, poate incepe sa o opreasca, incepand cu nedreptatea din el. Pentru ca cel mai mare rau din lume nu este cel pe care il vad in aproapele, ci raul din mine cu care ma complac mereu, cu care ma indulcesc tot timpul, caruia in gasesc indreptatiri din orice, desi stiu ca Dumnezeu imi da puterea sa-l biruiesc.
Cum sa indreptez pe cineva nedrept, daca eu sunt la randul meu nedrept si lucrator al rautatii? "Doctore, vindeca-te pe tine insuti!". Asa ne spune Mantuitorul.
Aceasta este marea noastra vina, ca putem sa schimbam ceva, incepand cu noi, dar nu facem nimic. De ce? Pentru ca nu-i usor sa te lepezi de tine, nu-i usor sa-ti iei crucea si sa urmezi Mantuitorului, nu-i usor sa rastignim de buna-voie omul cel vechi din noi, ca sa invie omul cel nou, omul duhovnicesc.
Iata insa ce putem face:
"Scopul vietii crestine este dobândirea Duhului Sfânt. Dobândeste pacea launtrica si mii de suflete se vor mântui in jurul tau. Totul este subordonat agonisirii acestei paci, alipirea de Biserica, adevarata nadejde, îndepartarea de patimi, iertarea greselilor, neosândirea aproapelui, tacerea launtrica. Nimic nu este mai bun decât acea pace în Hristos, prin care sunt respinse navalirile durerilor celor rele, din vazduhuri si de pe pamânt. Caci lupta noastra nu este împotriva trupului si a sângelui, ci impotriva începatoriilor, împotriva stâpâniilor, împotriva stapînitorilor intunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri (Efeseni 6, 12).
Un om intelept îsi indreapta duhul înauntrul sau si îl coboara in inima sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl lumineaza si el se afla într-o stare de liniste suprapamânteasca, adica, având constiinta împacata, caci el contempla harul Sfântului Duh în interiorul sau, dupa cuvântul lui Dumnezeu: ,,Unde este pace, acolo salaslueste El". Cel care merge în pace aduna ca si cu o lingura darurile harului.Când un om dobândeste pacea, atunci poate revarsa siasupra altora lumina sufletului sau..." (Sf. Serafim de Sarov)

rugăciune pentru părintele duhovnic - de părintele arhimandrit Sofronie Saharov

Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu, care pe desfranata si pe talharul i-ai primit, primeste si rugaciunea mea pentru robul tau, duhovnicul meu (N) ales de Tine sa poarte povara pacatelor mele in fata Ta, asa cum Tu porti povara lumii intregi in fata Tatalui Ceresc.
Iarta-i toate greselile lui pentru dragostea si jertfa staruitoare, ca sa pun inceput bun de pocainta eu, oaia ratacita. Cerceteaza-l degraba si vezi nevoile lui.
Vindeca-l de toata boala si intinaciunea trupeasca si sufleteasca si de slabiciunea firii celei cazute.
Izbaveste-l de toti vrajmasii vazuti si nevazuti, de tot raul si ispitele ce i-au venit pentru pacatele mele.
Sporeste-i intelepciunea, indelunga rabdare, linistea, pacea si multumirea sufleteasca.
Inmulteste-i puterea, sporeste-i blandetea si purtarea de grija si implineste toate cele de folos lui.
Da-i minte luminata si pricepere sfanta care se pogoara de la Tine, Imparatul Luminii.
Bine sporeste in el Doamne si daruieste-l sanatos, indelungat in zile, drept invatand cuvantul adevarului Tau. Amin. (Metanie)
Imparate Ceresc Mangaietorule, deschide stavila cerului si ploua peste duhovnicul meu (N) belsug de har si bogata mila.
Pogoara-Te asupra lui, odihneste in el pururea si revarsa peste el multimea indurarilor Tale. Amin. (Metanie)
Maica Domnului, acopera cu Atotputernicul tau Acoperamant pe robul tau, duhovnicul meu (N) si roaga-te Bunului Dumnezeu sa-l miluiasca pentru rugaciunile tale. Izbaveste-l de toata ispita trupeasca si sufleteasca, curata-l, tamaduieste-l, intareste-l si sanatate deplina daruieste-i. Amin. (Metanie)
Cuvioase Parinte Siluane, roaga-te Domnului sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.
Cuvioase Arsenie cel Mare, roaga-te Bunului Dumnezeu sa miluiasca si sa mantuiasca pe duhovnicul meu (N), pentru rugaciunile tale.
Cele noua Puteri Ceresti, Sfintilor Romani - mucenici si mucenite, cuviosi si cuvioase - Preacuviosilor Parinti ai nostri si sfintii a caror pomenire se face astazi, impreuna cu toti sfintii, rugati-va lui Dumnezeu sa miluiasca si mantuiasca pe (N) pentru rugaciunile voastre.
Amin. Amin. Amin

Rugăciune pentru vederea păcatului propriu - Sfântul Ignatie Brincianinov

Rugăciune pentru vederea păcatului propriu - Sfântul Ignatie Brincianinov

Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre, aşa încât mintea noastră, atrasă cu desăvîrşire de luarea-aminte faţă de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greşelile aproapelui şi să-i vadă pe toţi, într-acest chip, buni. Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui, să îşi unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăţiei şi sfinţeniei poruncite şi gătite nouă de Tine. Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăşi: ea a fost deja spălată prin apele botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor. Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputinţele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbuşind în inimă mişcările duhovniceşti, aducând în ea mişcările sângelui şi trupului care sunt potrivnice Împărăţiei lui Dumnezeu. Dă-ne marele dar al pocăinţei, înaintea căruia merge şi pe care îl naşte marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzeşte-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine, care apare în suflet din pricina păcătoşeniei sale neluate în seamă şi neînţelese, şi se naşte din lucrările patimii dulceţii şi slavei deşarte care trăiesc în el neluate în seamă şi neînţelese. Păzeşte-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, şi dă-ne nouă să ajungem la Tine, Cela ce chemi pe cei ce-şi recunosc păcătoşenia şi lepezi pe cei ce se socot drepţi, ca să Te slavoslovim în veci, întru veşnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevărat, Răscumpărătorul celor robiţi şi Mântuitorul celor pierduţi. Amin.

Dumnezeu Lumină

Dumnezeu Lumină este și niciun întunerec întru dânsul nu este” (1 In. 1, 5).

Pomenește lumina, dar cuvintele sânt obscure. Și soarele este lumină, și luna este lumină, și candela este lumină. Trebuie să fie ceva cu mult mai mare decât acestea, cu mult mai însemnat și mai înalt.

Cu cât Dumnezeu se deosebește de făptură, cu cât Ziditorul este mai presus de zidire, cu cât Înțelepciunea se deosebește de ceea ce s-a făcut prin înțelepciune, cu atât mai departe de toate acestea trebuie să fie Lumina aceasta.

Și poate ne vom apropia de ea, de vom cunoaște ce este această Lumină și ne vom sârgui să fim luminați de dânsa. În noi înșine sântem întuneric; putem fi luminați de acea Lumină, iar nu rușinați, dacă ne rușinăm de noi înșine.

Cine este cel ce se rușinează de sine? Cel ce cunoaște că este păcătos.

Cine nu este rușinat de Lumină? Cel ce este luminat de ea.

Ce înseamnă a fi luminat de ea? Cel ce se vede deja întunecat de păcate și dorește să fie luminat de ea, se apropie de Lumină.

De aceea zice Psalmul: „Apropiați-vă către dânsul și vă luminați, și fețele voastre nu se vor rușina” (Ps. 33, 5).

Nu te vei rușina de Lumină, dacă atunci când te va arăta întinat, îți vei urî propria întinăciune ca să vezi frumusețea ei.

Traducere după Fer. Augustin, Tâlcuire la întâia Epistolă a Sf. Ioan, I, 4 (SC 75, p. 121) de Marius Ivașcu.

Sf. Mare Mucenic Fanurie Sf. Mare Mucenic Fanurie Agios Phanourios - Pe 27 august, mii de pelerini iau calea Greciei, pentru a-l celebra pe unul din cei mai iubiti sfinti ai timpului in care traim - Sunt 32 de grade in Rhodos acum, pe inserat. E cald, dar vanticelul care adie cand si cand face aerul mai respirabil. Grupul de turisti din care fac parte strabate la pas cartierul turc (Tourkik i Sinik), aflat in partea cea mai veche a orasului, numita de greci Collachium, care avea pe la 1522 cam 5000 de locuitori si multe biserici, in special bizantine. Ocupatia turca a lasat destule urme, vizibile si astazi: parti ale vechiului bazar, fantani turcesti, balcoane tipice etc. Cele mai multe biserici fusesera transformate de turci in moschei... Dar, desi oferta turistica este foarte interesanta si-ar merita sa-i dai atentia cuvenita, eu ma aflu aici numai si numai pentru a ajunge la Sfantul Fanurie, unul din cei mai incercati martiri ai credintei, care m-a ajutat de atatea ori in momente grele ale vietii. Merg pe stradute stramte, incercand sa le deslusesc numele complicate, ii multumesc lui Dumnezeu ca m-ajuta sa ajung la un loc asa de dorit si, din cand in cand, ridic ochii pe cerul care isi stinge albastrul, in speranta ca voi vedea si eu "ivirile" minunate despre care am auzit vorbindu-se asa de mult. Intreb, dar nimeni nu-mi da amanunte, iar localnicii zambesc enigmatici. Povestea spune ca-n anumite seri, sus, pe dealuri, s-ar vedea niste flacari ce joaca printre copaci. Cand apar, batranii din zona spun ca Sfantul Fanurie vegheaza si stau linistiti. Povestea lui e deosebita... Mama cea pacatoasa Despre Sf. Fanurie se stiu foarte putine lucruri. Viata lui e tesuta mai mult din legenda. In cartile religioase, spre exemplu, numele lui lipseste, dar il gasim in calendarul bisericesc crestin-ortodox. Sf. Mare Mucenic Fanurie Imagine din bisericuta veche � Iar cea mai importanta e prezenta lui in lumea de azi, felul grabnic in care implineste dorintele celor ce se roaga la el; puterile lui dincolo de moarte, "trecerea" de care se bucura in fata Tatalui Ceresc. Nu se stie cand si unde s-a nascut. S-au gasit cateva manuscrise in care se spune ca avea 12 frati, ca tatal lui era negustor bogat, iar toata familia lui pagana. Dar tatal este jefuit si ucis si, lipsita de sprijin, familia intra in declin. Pentru a-si tine copiii pe langa ea, mama plateste un pret greu si injositor. Canta noaptea prin carciumi si se prostitueaza, pentru ca cei 13 copii ai ei sa aiba o viata lipsita de griji. Intr-o zi, Fanurie afla adevarul. Cand isi da seama ca baiatul ei preferat ii stie viata, mama se prabuseste la pamant si moare. Innebunit de durere si umilinta, Fanurie isi lasa fratii in voia sortii si pleaca in lume. Rataceste aiurea, pana ce un trimis al lui Dumnezeu, un pustnic vazator cu duhul, care nu mai intalnise fiinta omeneasca de 65 de ani, il gaseste si-l aduce in coliba sa, in varf de munte. Asa avea sa inceapa desavarsirea lui Fanurie, care se apropia de Dumnezeu cu ravna si cu dragoste. A invatat sa se roage, sa posteasca, a invatat milostenia si a invatat sa ierte. Prima persoana pe care a iertat-o a fost chiar mama lui, femeia odinioara bogata, care se prostituase pentru a-si creste copiii. Minunile Viata lui Fanurie incepea sa semene cu a unui sfant, desi avea doar 17 ani. Timp de trei ani, a mancat numai o data la trei zile, si atunci doar ce apuca sa prinda cu doua degete, dintr-un vas in care era paine inmuiata in apa. Mai apoi, manca doar sambata, foarte putin. Se ruga zi si noapte, intr-o coliba fara acoperis, pe ploaie sau soare napraznic. Iubea animalele salbatice, le hranea, le ingrijea, iar cateodata, batranul pustnic il gasea dimineata, pazit de vreun sarpe care-i veghea somnul. Bineinteles ca s-a dat sfoara-n tara, despre existenta in munti a unui tanar frumos, milos, iubitor de oameni, dar mai ales credincios, cu puteri deosebite. Un tanar care-si ranea genunchii, rugandu-l pe Dumnezeu sa-i vindece pe cei bolnavi trupeste si sufleteste, pe cei amarati si saraci. Legenda spune ca, in rugaciunile sale, Fanurie plangea de se faceau rauri de lacrimi la picioarele lui, iar Dumnezeu, induiosat de atata credinta, ii vindeca pe orbi, pe surzi, pe muti si pe paralizati. Apoi, tanarul a coborat din munti, in satele si orasele de campie, a crestinat si a vindecat, de i se dusese vestea peste tot. Faima i-a crescut mai ales cand Fanurie a reusit s-o invie pe fata unui dregator bogat si puternic, moarta de cateva zile. Sf. Mare Mucenic Fanurie Sf. Fanurie � Vazand minunea, multimea i-a cazut la picioare. Cat de mult il iubea Dumnezeu pe Fanurie? Ostasul nebiruit al lui Iisus Numai ca si-n aceasta poveste, ca si in viata, Raul - prezent peste tot unde umbla Dumnezeu - trebuia sa strice creatia Lui. O vorba otravita, soptita la ureche, si Fanurie este arestat, invinuit ca a inviat-o pe tanara, ca sa puna mana pe putere... Avea 19 ani! Au fost adusi cei mai rai calai, iar trei din ei au fost trasi la sorti, ca sa-i taie capul. A fost supus la chinuri si torturi de neimaginat: au aruncat cu pietre in trupu-i firav, i-au smuls bucati de piele, dintii, l-au intepat cu sulita, apoi au presarat sare pe rani, i-au taiat degetele de la picioare, l-au ars cu carbuni aprinsi, l-au crestat pe fata - in timp ce-l scuipau si-l batjocoreau. Iar Fanurie il ruga pe Dumnezeu sa-i ierte, si-I multumea ca poate suferi si el, precum Hristos pe cruce. Inainte de-a fi decapitat, Fanurie le-a promis calailor ca cine-i va taia capul va merge cu el, in Rai. Si si-a asezat linistit capul pe butuc. Se zice ca n-a curs sange, ci lapte, iar deasupra tuturor a aparut insusi Sfantul Fanurie, imbracat in armura, cu aura de sfant, cu o lumanare aprinsa in mana dreapta si crucea in stanga. Descoperirea Sf. Mare Mucenic Fanurie Rhodosul vechi. Cetati turcesti peste biserici grecesti � Pe la 1365, o banda de arabi nomazi necrestinati a pradat Rhodosul, si pe langa alte comori, au gasit in ruinele unei bisericute vechi mai multe icoane. Cum nu-i interesa asa ceva, le-au parasit si au plecat. Calugarii greci, care urmarisera scena, au cautat in moloz si au aflat o icoana intacta, ce parea proaspat pictata si care infatisa un tanar ca de 20 de ani, imbracat militar, tinand in mana dreapta o lumanare aprinsa, iar de jur imprejur erau pictate 12 scene ale vietii si martiriului sau. Chemat in graba, episcopul Rhodosului, Nil (1355-1369), descifreaza inscriptia de pe icoana: "Sfantul Phanourios", de care nici el nu auzise. Se gandeste c-o fi un mare sfant, daca i-a ramas icoana intacta, atata timp, asa ca aproba restaurarea bisericutei si propune convocarea sinodului pentru proclamarea Sfantului. Se zice ca langa icoana erau si doua manuscrise, care povesteau viata si minunile sfantului. Dupa ce turcii au ocupat Rhodosul si au transformat bisericuta in moscheea Peial ed Din Djami, un turc si-a facut acolo grajd pentru nutreturi si animale, iar zi de zi, o fata crestina venea si aprindea o lumanare, desi turcul o ameninta mereu... Sfantul si turtitele Crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sf. Fanurie, patronul lucrurilor pierdute, pe 27 august. El este ocrotitorul preotilor si protectorul Rhodosului, unde vin anual mii de pelerini pentru a se ruga. Sarbatoarea e insotita de un asa numit "ritual al turtitelor" (Phanouropita), o traditie celebrata atat la greci, cat si la ciprioti. In bisericuta pot intra cel mult trei persoane. E mica, joasa, cu pereti igrasiosi, cu icoane aproape sterse. In dreptul icoanei facatoare de minuni a Sfantului arde in permanenta o lumina. Poate aceasta este lumina pe care localnicii o vad uneori jucand printre copacii de pe dealuri. Semnul ceresc ca sunt paziti si iubiti, ca rugaciunile lor sunt ascultate si implinite. In ce ma priveste, eu n-am vazut flacarile jucand pe cer. Le simt, insa, in permanenta atunci cand ma rog si cand sfantul inimii mele imi implineste dorintele. Ritualul turtitelor Cei care au nevoie de ajutor in caz de boala, de pierdere, de piedici sau in probleme de suflet pot sa-i ceara ajutor Sfantului Fanurie. Sf. Mare Mucenic Fanurie 27 august, ziua cand se sfinteste Phanouropita � Ritualul dureaza cu totul 10 zile, si se face, de preferinta, in afara postului. Se coc turtite sau cornulete, noua zile la rand, astfel: luni, miercuri si vineri, aluatul va fi de post. Marti, joi si sambata - de dulce, iar duminica se face pauza. Aluatul de post contine: faina, apa, sare, ulei de masline, scortisoara, zahar (se poate adauga gem sau rahat) si se coace. Turtitele se fac dimineata si se impart calde, la trei persoane, care sa-ti spuna "bogdaproste", iar cel care imparte spune in gand: "Sa fie pentru mama Sf. Fanurie". In aluatul "de dulce" se adauga si un ou. Dupa ajutorul primit, se va face o placinta care poate avea ou si branza, si se imparte tot la trei persoane sarace, iar cel ce imparte zice in gand: "Multumesc, Sf. Fanurie, pentru ajutorul primit!". Important: turtele se fac de catre cel care le si imparte; persoana respectiva va citi zilnic, de trei ori, acatistul sfantului, adaugand in text cererea adresata lui; nu va spune nimanui pentru ce face pomana, nu va gusta turtele, nici el, nici altcineva din familie. In Bucuresti exista doua biserici unde se cinsteste Sf. Fanurie: biserica Mihai Bravu (str. Cercelus nr. 18, sect. 3 - zona Baba Novac) si biserica Dichiu (str. Icoanei nr. 72, colt cu Comanita, sect. 2), unde, in fiecare miercuri, se face slujba la icoana Sfantului, de la ora 16.30.

Sf. Mare Mucenic Fanurie

Sf. Mare Mucenic Fanurie Agios Phanourios
 
- Pe 27 august, mii de pelerini iau calea Greciei, pentru a-l celebra pe unul din cei mai iubiti sfinti ai timpului in care traim -

Sunt 32 de grade in Rhodos acum, pe inserat. E cald, dar vanticelul care adie cand si cand face aerul mai respirabil. Grupul de turisti din care fac parte strabate la pas cartierul turc (Tourkik i Sinik), aflat in partea cea mai veche a orasului, numita de greci Collachium, care avea pe la 1522 cam 5000 de locuitori si multe biserici, in special bizantine. Ocupatia turca a lasat destule urme, vizibile si astazi: parti ale vechiului bazar, fantani turcesti, balcoane tipice etc. Cele mai multe biserici fusesera transformate de turci in moschei... Dar, desi oferta turistica este foarte interesanta si-ar merita sa-i dai atentia cuvenita, eu ma aflu
aici numai si numai pentru a ajunge la Sfantul Fanurie, unul din cei mai incercati martiri ai credintei, care m-a ajutat de atatea ori in momente grele ale vietii. Merg pe stradute stramte, incercand sa le deslusesc numele complicate, ii multumesc lui Dumnezeu ca m-ajuta sa ajung la un loc asa de dorit si, din cand in cand, ridic ochii pe cerul care isi stinge albastrul, in speranta ca voi vedea si eu "ivirile" minunate despre care am auzit vorbindu-se asa de mult. Intreb, dar nimeni nu-mi da amanunte, iar localnicii zambesc enigmatici. Povestea spune ca-n anumite seri, sus, pe dealuri, s-ar vedea niste flacari ce joaca printre copaci. Cand apar, batranii din zona spun ca Sfantul Fanurie vegheaza si stau linistiti. Povestea lui e deosebita...

Mama cea pacatoasa

Despre Sf. Fanurie se stiu foarte putine lucruri. Viata lui e tesuta mai mult din legenda. In cartile religioase, spre exemplu, numele lui lipseste, dar il gasim in calendarul bisericesc crestin-ortodox.
Sf. Mare Mucenic FanurieImagine din bisericuta veche
Iar cea mai importanta e prezenta lui in lumea de azi, felul grabnic in care implineste dorintele celor ce se roaga la el; puterile lui dincolo de moarte, "trecerea" de care se bucura in fata Tatalui Ceresc. Nu se stie cand si unde s-a nascut. S-au gasit cateva manuscrise in care se spune ca avea 12 frati, ca tatal lui era negustor bogat, iar toata familia lui pagana. Dar tatal este jefuit si ucis si, lipsita de sprijin, familia intra in declin. Pentru a-si tine copiii pe langa ea, mama plateste un pret greu si injositor. Canta noaptea prin carciumi si se prostitueaza, pentru ca cei 13 copii ai ei sa aiba o viata lipsita de griji. Intr-o zi, Fanurie afla adevarul. Cand isi da seama ca baiatul ei preferat ii stie viata, mama se prabuseste la pamant si moare. Innebunit de durere si umilinta, Fanurie isi lasa fratii in voia sortii si pleaca in lume. Rataceste aiurea, pana ce un trimis al lui Dumnezeu, un pustnic vazator cu duhul, care nu mai intalnise fiinta omeneasca de 65 de ani, il gaseste si-l aduce in coliba sa, in varf de munte. Asa avea sa inceapa desavarsirea lui Fanurie, care se apropia de Dumnezeu cu ravna si cu dragoste. A invatat sa se roage, sa posteasca, a invatat milostenia si a invatat sa ierte. Prima persoana pe care a iertat-o a fost chiar mama lui, femeia odinioara bogata, care se prostituase pentru a-si creste copiii.



Minunile

Viata lui Fanurie incepea sa semene cu a unui sfant, desi avea doar 17 ani. Timp de trei ani, a mancat numai o data la trei zile, si atunci doar ce apuca sa prinda cu doua degete, dintr-un vas in care era paine inmuiata in apa. Mai apoi, manca doar sambata, foarte putin. Se ruga zi si noapte, intr-o coliba fara acoperis, pe ploaie sau soare napraznic. Iubea animalele salbatice, le hranea, le ingrijea, iar cateodata, batranul pustnic il gasea dimineata, pazit de vreun sarpe care-i veghea somnul.
Bineinteles ca s-a dat sfoara-n tara, despre existenta in munti a unui tanar frumos, milos, iubitor de oameni, dar mai ales credincios, cu puteri deosebite. Un tanar care-si ranea genunchii, rugandu-l pe Dumnezeu sa-i vindece pe cei bolnavi trupeste si sufleteste, pe cei amarati si saraci. Legenda spune ca, in rugaciunile sale, Fanurie plangea de se faceau rauri de lacrimi la picioarele lui, iar Dumnezeu, induiosat de atata credinta, ii vindeca pe orbi, pe surzi, pe muti si pe paralizati. Apoi, tanarul a coborat din munti, in satele si orasele de campie, a crestinat si a vindecat, de i se dusese vestea peste tot. Faima i-a crescut mai ales cand Fanurie a reusit s-o invie pe fata unui dregator bogat si puternic, moarta de cateva zile.
Sf. Mare Mucenic FanurieSf. Fanurie
Vazand minunea, multimea i-a cazut la picioare. Cat de mult il iubea Dumnezeu pe Fanurie?

Ostasul nebiruit al lui Iisus

Numai ca si-n aceasta poveste, ca si in viata, Raul - prezent peste tot unde umbla Dumnezeu - trebuia sa strice creatia Lui. O vorba otravita, soptita la ureche, si Fanurie este arestat, invinuit ca a inviat-o pe tanara, ca sa puna mana pe putere... Avea 19 ani! Au fost adusi cei mai rai calai, iar trei din ei au fost trasi la sorti, ca sa-i taie capul. A fost supus la chinuri si torturi de neimaginat: au aruncat cu pietre in trupu-i firav, i-au smuls bucati de piele, dintii, l-au intepat cu sulita, apoi au presarat sare pe rani, i-au taiat degetele de la picioare, l-au ars cu carbuni aprinsi, l-au crestat pe fata - in timp ce-l scuipau si-l batjocoreau. Iar Fanurie il ruga pe Dumnezeu sa-i ierte, si-I multumea ca poate suferi si el, precum Hristos pe cruce. Inainte de-a fi decapitat, Fanurie le-a promis calailor ca cine-i va taia capul va merge cu el, in Rai. Si si-a asezat linistit capul pe butuc. Se zice ca n-a curs sange, ci lapte, iar deasupra tuturor a aparut insusi Sfantul Fanurie, imbracat in armura, cu aura de sfant, cu o lumanare aprinsa in mana dreapta si crucea in stanga.

Descoperirea

Sf. Mare Mucenic FanurieRhodosul vechi. Cetati turcesti peste biserici grecesti
Pe la 1365, o banda de arabi nomazi necrestinati a pradat Rhodosul, si pe langa alte comori, au gasit in ruinele unei bisericute vechi mai multe icoane. Cum nu-i interesa asa ceva, le-au parasit si au plecat. Calugarii greci, care urmarisera scena, au cautat in moloz si au aflat o icoana intacta, ce parea proaspat pictata si care infatisa un tanar ca de 20 de ani, imbracat militar, tinand in mana dreapta o lumanare aprinsa, iar de jur imprejur erau pictate 12 scene ale vietii si martiriului sau. Chemat in graba, episcopul Rhodosului, Nil (1355-1369), descifreaza inscriptia de pe icoana: "Sfantul Phanourios", de care nici el nu auzise. Se gandeste c-o fi un mare sfant, daca i-a ramas icoana intacta, atata timp, asa ca aproba restaurarea bisericutei si propune convocarea sinodului pentru proclamarea Sfantului. Se zice ca langa icoana erau si doua manuscrise, care povesteau viata si minunile sfantului. Dupa ce turcii au ocupat Rhodosul si au transformat bisericuta in moscheea
Peial ed Din Djami, un turc si-a facut acolo grajd pentru nutreturi si animale, iar zi de zi, o fata crestina venea si aprindea o lumanare, desi turcul o ameninta mereu...

Sfantul si turtitele

Crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sf. Fanurie, patronul lucrurilor pierdute, pe 27 august. El este ocrotitorul preotilor si protectorul Rhodosului, unde vin anual mii de pelerini pentru a se ruga. Sarbatoarea e insotita de un asa numit "ritual al turtitelor" (Phanouropita), o traditie celebrata atat la greci, cat si la ciprioti. In bisericuta pot intra cel mult trei persoane. E mica, joasa, cu pereti igrasiosi, cu icoane aproape sterse. In dreptul icoanei facatoare de minuni a Sfantului arde in permanenta o lumina. Poate aceasta este lumina pe care localnicii o vad uneori jucand printre copacii de pe dealuri. Semnul ceresc ca sunt paziti si iubiti, ca rugaciunile lor sunt ascultate si implinite. In ce ma priveste, eu n-am vazut flacarile jucand pe cer. Le simt, insa, in permanenta atunci cand ma rog si cand sfantul inimii mele imi implineste dorintele.

Ritualul turtitelor

Cei care au nevoie de ajutor in caz de boala, de pierdere, de piedici sau in probleme de suflet pot sa-i ceara ajutor Sfantului Fanurie.
Sf. Mare Mucenic Fanurie27 august, ziua cand se sfinteste Phanouropita
Ritualul dureaza cu totul 10 zile, si se face, de preferinta, in afara postului. Se coc turtite sau cornulete, noua zile la rand, astfel: luni, miercuri si vineri, aluatul va fi de post. Marti, joi si sambata - de dulce, iar duminica se face pauza. Aluatul de post contine: faina, apa, sare, ulei de masline, scortisoara, zahar (se poate adauga gem sau rahat) si se coace. Turtitele se fac dimineata si se impart calde, la trei persoane, care sa-ti spuna "bogdaproste", iar cel care imparte spune in gand: "Sa fie pentru mama Sf. Fanurie". In aluatul "de dulce" se adauga si un ou. Dupa ajutorul primit, se va face o placinta care poate avea ou si branza, si se imparte tot la trei persoane sarace, iar cel ce imparte zice in gand: "Multumesc, Sf. Fanurie, pentru ajutorul primit!". Important: turtele se fac de catre cel care le si imparte; persoana respectiva va citi zilnic, de trei ori, acatistul sfantului, adaugand in text cererea adresata lui; nu va spune nimanui pentru ce face pomana, nu va gusta turtele, nici el, nici altcineva din familie.
In Bucuresti exista doua biserici unde se cinsteste Sf. Fanurie: biserica Mihai Bravu (str. Cercelus nr. 18, sect. 3 - zona Baba Novac) si biserica Dichiu (str. Icoanei nr. 72, colt cu Comanita, sect. 2), unde, in fiecare miercuri, se face slujba la icoana Sfantului, de la ora 16.30.
 

Rugaciune pentru mantuire

Rugaciune

pentru mantuire


Rugaciune pentru mantuire
Dupa rugaciunile incepatoare, cu multa evlavie roaga-te asa:
Dumnezeul meu, cred intru Tine si ma rog Tie, intareste-mi credinta! Te iubesc, sporeste-mi dragostea! Ma pocaiesc, fa-mi cainta sa prisoseasca! Te slavesc ca pe intaiul meu inceput! Te doresc ca pe cea mai inalta dorinta a mea! Iti multumesc ca Binefacatorului meu cel vesnic! Te chem ca pe puternicul meu ajutor. Dumnezeul meu, binevoieste si povatuieste-ma cu intelepciunea Ta, calauzeste-ma cu dreptatea Ta, mangaie-ma cu milostivirea Ta, apara-ma cu puterea Ta. Iti inchin, o, Dumnezeule, gandurile, faptele, suferintele mele, ca in viitor sa ma gandesc la Tine, sa graiesc de Tine, sa lucrez dupa voia Ta, sa sufar pentru Tine.
Doamne, eu voiesc ceea ce voiesti Tu, pentru ca Tu voiesti sa ma supun voii Tale si fagaduiesc sa fac ceea ce voiesti Tu. Te rog cu umilinta, lumineaza-mi mintea, oteleste-mi voia, curateste-mi trupul si-mi sfinteste sufletul!Dumnezeule preabun, ajuta-ma sa ma curatesc de gresalele trecute, sa biruiesc ispitele viitoare si sa lucrez cuvintele virtutii. Umple inima mea de dragoste pentru bunatatea Ta, de ura pentru gresalele mele, de ravna pentru binele aproapelui si de defaimare pentru desertaciunile lumii. Fa-ma sa fiu supus mai-marilor mei si cu dragoste catre cei mai mici, credincios prietenilor si iertator vrajmasilor mei.
Vino, Atotputernice, intru ajutorul meu, ca sa biruiesc cele sapte pacate de capetenie, care sunt pricina tuturor pacatelor. Sa biruiesc adica: mandria, prin smerenie crestineasca,- iubirea de argint, prin milostenie,- invidia, prin dragoste si bucurie
pentru binele aproapelui,- desfranarea, prin infranare si curatie,- lacomia, prin cumpatare,-mania, prin rabdare,- lenea, prin barbatie crestineasca. Asemenea sa biruiesc si toate celelalte pacate si patimi ce izvorasc din acestea.
Si-mi da virtutile crestinesti: credinta, nadejdea si dragostea. Dumnezeul meu, fa-ma intelept intru lucrarile mele, curajos in primejdii, rabdator in nenorociri si smerit in propasire. Nu ma lasa sa uit vreodata a fi cu luare-aminte la rugaciuni si in biserica, cumpatat la masa, repede la implinirea datoriilor si statornic in hotarari. Doamne, insufla-mi grija sa am totdeauna constiinta dreapta, infatisare cuviincioasa, vorbire folositoare si purtare in buna randuiala.
Da-mi harul Tau, ca sa ma deprind a-mi stapani totdeauna patimile, a ma invrednici de darurile Tale, a pazi legea Ta si a merita mantuirea. Dumnezeul meu, fasa cunosc cat de mici sunt bunatatile pamantesti si cat de mari sunt cele ceresti, cat de scurt este timpul acestei vieti si cat de nemarginita este vesnicia. Ajuta-mi sa fiu intotdeauna gata de moarte si sa nu ma cutremur de judecata Ta, sa scap de chinurile cele vesnice si sa dobandesc raiul prin lisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

joi, 31 martie 2011

RUGACIUNE


Pentru ca nici n-am lacrimi cu pocainta; nu am marturisire curata si adevarata; nu am suspin din adancul inimii; nu am suflet curat; nu am dragoste fierbinte, dupa Dumnezeu; nu am saracie duhovniceasca; nu am rugaciune neincetata; nu am infranare de patimi in trup; nu am curatenie a gandurilor; nu am vointa placuta lui Dumnezeu.

Deci, cu care fata sau cu ce indrazneala voi cere iertare?

De multe ori am fagaduit sa ma pocaiesc.
De multe ori in biserica umilindu-ma, cad la Tine, dar afara iesind, indata ma potihnesc in pacat.
De cate ori m-ai umilit, iara eu Te-am maniat.
De cate ori indelung ai rabdat, iara eu nu m-am intors.
De cate ori m-ai ridicat, iar eu iarasi, alunecand, am cazut!
De cate ori pe mine m-ai ascultat, iara eu pe Tine nu Te-am ascultat.
De cate ori m-ai dorit, iara eu nicidecum nu Ti-am slujit Tie.
De cate ori m-ai cinstit iara eu nu Ti-am multumit.
De cate ori, ca un Bun Parinte, pe mine, cel ce pacatuiam, m-ai rugat si ca pe un fiu m-ai sarutat si bratele deschizandu-mi-le mie, ai strigat:

”Scoala-te, nu te teme, stai, iarasi vino, nu te infruntez, nu ma scarbesc, nu te lepad, nu ingaduiesc sa fie impietrita zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mainile Mele si M-am imbracat intru el; pentru care Mi-am varsat sangele.

Nu ma-ntorc dinspre oaia cea cuvantatoare ce s-a pierdut, cand vine catre Mine; nu pot sa-i iau cinstirea cea dintai; nu pot sa n-o numar cu cele 99 de oi. Ca numai ptr aceasta M-am pogarat pe pamant si am aprin faclia, adica trupul Meu, si am maturat casa si am chemat prietenii, pe puterile ceresti sa ne veselim ptr aflarea ei.”

Milostive, Doamne, mai ingaduieste-ma inca. Nu te grabi a ma taia ca pe smochinul cel neroditor, nici a porunci sa ma secere inainte de vreme din viata aceasta; ci da-mi soroc al vietii si ma povatuieste la pocainta, Doamne.

Ca de vei inchide Tu, cine-mi va deschide?
De nu ma vei milui Tu, cine-mi va ajuta?
Nimeni altul, nimeni, fara numai Tu, cel din fire milostiv si indurat.

Si Tu, Doamne, pana cand?

Iata vezi, Doamne, toate cele ale mele sunt nedumerite si ticaloase.

Pana cand, Doamne! Pana cand?
Pana cand nu Te milostivesti; pana cand nu izbandesti; pana cand nu grabesti; pana cand nu cauti; pana cand treci cu vederea?

Intoarce-te Doamne, izbaveste sufletul meu si ma mantuieste ptr mila Ta.

Ca un indurat, miluieste-ma.
Ca un Milostiv, indura-Te.
Ca un iubitor de oameni, mantuieste-ma.

Milostenie cer, sa nu-mi ceri pretul ei. Aceata numai cer si ma rog si ma smeresc, caci nimenea nu este curat de intinaciune si de vei lua aminte la faradelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne. Ca de vei milui pe cel vrednic, nu este nici un lucru minunat; de vei mantui pe cel drept, nu este nici un lucru strain.

Mantuieste-ma pe mine pentru mila Ta, peste mine fa minunata mila Ta, la mine arata milostivirea Ta, spre mine mareste mila Ta pentru mila Ta iar nu pentru lucrarile mele cele rele. Ca de vei voi sa te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavand ce sa graiasca, sau ce sa raspunda.

Sa-mi urmeze mie mila Ta, Doamne, mie, celui rau care m-am abatut de la Tine cela ce de-a pururea fug de la Tine si catre pacat de-a pururea alerg. Intoarce fata Ta de catre pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le. Si ma mantuieste pentru mila Ta, Doamne! Amin.