SCHITUL BRAN
vineri, 27 august 2010 la 15:14
Schitul Bran
Schitul Bran este pt sufletul meu un loc aparte,aici timpul mi-as dori sa stea in loc sa ma bucur cat mai mult de aceste clipe minunate.
De cate ori ajungeam acolo,soarele strălucea frumos, era răcoare, aerul tare şi curat....peisajul îţi tăia răsuflarea. Parca eram în altă lumea, totul mă ducea cu gândul la împărăţia lui Dumnezeu şi conştiinţa îmi spunea că bucuria asta nu va ţine la nesfârşit şi va trebui să plec de acolo.Vantul rece matura muntii si isi gaseste loc dincolo de crucea de pe turla schitului care pare ca ajung pana la cer. In spatele Schitului Bran te intampina un alt anotimp. Anotimpul credintei si al sperantei. Implinirea dorintelor .Din cand in cand, in fata Schitului opreste cate o masina. Cu ochii tristi si capetele plecate sau, dimpotriva, cu fetele luminate, oamenii intra sfiosi in curtea schitului , atrasi ca de un magnet de maicutele cu suflet balnd si de cuvantul de invatatura al parintelui Policarp Stoica. La intrare in schit este asezata o icoana a Maicii Domnului ,o icoana minunata unde te poti ruga in voie.Nimeni nu pleaca de aici fara sa-si implineasca dorinta. Cand vezi atatea persoane adunate in acest loc plin de sfintenie, unde straluceste lumina dumnezeirii, cand ii vezi lasand la o parte vorbele rele si dusmaniile pentru o ora sau pentru o secunda, devii si tu martor la o minune. Aici timpul nu se masoara in ore, are parca o alta logica. Aici exista o bucata de vesnicie invaluita in lumina iubirii. Daca stai de vorba cu maicile, vei vedea Cerul oglindit in ochii lor. Si vei simti o imensa pace ce se revarsa asupra inimii tale...
E ora inserarii, iar maicutele se retrag in chiliile lor. Pana la vecernie e timp de meditatie, de amintiri si de povesti. Undeva, intr-un colt al fiecarei camere, se afla candela, care nu se stinge niciodata. E lumina sperantei...
Încercam să mă bucur de fiecare secundă şi să vorbesc cât mai puţin, Îl ascultam pe Dumnezeu care vorbea prin fiecare firicel de iarbă verde şi prin peisajul nemaivăzut, de ochii mei plini de prejudecăţi şi de păcat.
Dupa cum v-am povestit deja, am fost de cate ori fascinati de frumusetea locului de linistea si nu in ultimul rand de cucantul de invatatura a Parintelui Policarp Stoica. Aproape toata vara ,cand fugem de-acasa, avem de obicei un singur drum: Moeciu de Sus. Acolo-i iarba cea mai verde, soarele cel mai bland, aerul cel mai proaspat, linistea cea mai senina, spatiul cel mai mioritic.
Desi ne ducem de cativa ani buni acolo, nu stiam nici o biserica mai deosebita la care sa participam la Sfanta Liturghie. Mergeam la bisericutele din sat, fara sa banuim ca atat de aproape de noi se afla un schit de maici…
Din Bran se face un drum catre Şimon. Apoi se urca, pe un drum neasfaltat, inca vreo 3 km. Odata ajuns sus, privelistea te mangaie si te alina.
Biserica rasare in fata cu o frumusete neasteptata.
Simpla, alba, impodobita cu floricele mov
. O arhitectura de un echilibru vechi, cum nu se mai intalneste la bisericile recente. Linistea din jur – desavarsita. Cand intri inauntru, linistea devine mai adanca, mai tainica.
Parintele Policarp slujeste lin, aproape in soapta, iar cele doua maicute ii raspund asemenea. Fara sa vrei devii atent sa nu pierzi nici un cuvant. Sa nu tulburi cu nici o suflare.De fiecare data cand trebuie sa plec de acolo imi spun cu parere de rau ca voi incerca sa ma intorc si saptamana viitoare.
În astfel de momente realizez ce frumos a creat Dumnezeu lumea şi cu ce nonşalanţă o urâţim noi.
Schitul Bran este un schit ortodox inaltat peste zgomotele lumii, pe o culme muntoasa, la marginea cerului, in luna aprilie a anului 2006. La acest schit se ajunge pornind pe drumul ce pleaca din localitatea Simon, afla pe culoarul Rucar-Bran. Locul este strajuit de minunate creste muntoase: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postavaru si Magura Codlei.
Locul a fost ales, atat pentru odihna si linistea ce domneste aici, cat si pentru amintirea tuturor martirilor care si-au dat viata in luptele ce au avut loc pe Culoarul Rucar-Bran, in cadrul Primului Razboi Mondial. Intru cinstirea jertfei, in curtea manastirii a fost inaltata o troita frumos sculptata in lemn. Schitul se afla sub indrumarea Arhiepiscopiei Sibiului
Biserica schitului poarta drept hram "Soborul Sfintilor Apostoli", praznuit la data de 30 iunie. Paraclisul schitului, care inca nu este terminat va purta drept hram "Duminica Sfintelor Mironosite".
ISlujbele si rugaciunile se inalta lin catre cer. Zilnic, maicile si parintele din Schitul Bran se roaga pentru pacea lumii si mantuirea drept-credinciosilor crestini. Slujbele se savarsesc zilnic, incepand cu orele 19.00, respectiv 04:30, iar in duminici si sarbatori, de la orele 19.00, respectiv 09.00. Randuiala locului a statornicit ca Taina Sfintei Spovedanii si Sfanta Impartanie a soborului sa fie cel putin saptamanale, iar in incinta asezamantului sa fie oprit consumul de carne. Nevointele sunt trepte nesfarsite spre dobandirea vietii celei ingeresti.[photo]13901290[/photo]
Schitul Bran este pt sufletul meu un loc aparte,aici timpul mi-as dori sa stea in loc sa ma bucur cat mai mult de aceste clipe minunate.
De cate ori ajungeam acolo,soarele strălucea frumos, era răcoare, aerul tare şi curat....peisajul îţi tăia răsuflarea. Parca eram în altă lumea, totul mă ducea cu gândul la împărăţia lui Dumnezeu şi conştiinţa îmi spunea că bucuria asta nu va ţine la nesfârşit şi va trebui să plec de acolo.Vantul rece matura muntii si isi gaseste loc dincolo de crucea de pe turla schitului care pare ca ajung pana la cer. In spatele Schitului Bran te intampina un alt anotimp. Anotimpul credintei si al sperantei. Implinirea dorintelor .Din cand in cand, in fata Schitului opreste cate o masina. Cu ochii tristi si capetele plecate sau, dimpotriva, cu fetele luminate, oamenii intra sfiosi in curtea schitului , atrasi ca de un magnet de maicutele cu suflet balnd si de cuvantul de invatatura al parintelui Policarp Stoica. La intrare in schit este asezata o icoana a Maicii Domnului ,o icoana minunata unde te poti ruga in voie.Nimeni nu pleaca de aici fara sa-si implineasca dorinta. Cand vezi atatea persoane adunate in acest loc plin de sfintenie, unde straluceste lumina dumnezeirii, cand ii vezi lasand la o parte vorbele rele si dusmaniile pentru o ora sau pentru o secunda, devii si tu martor la o minune. Aici timpul nu se masoara in ore, are parca o alta logica. Aici exista o bucata de vesnicie invaluita in lumina iubirii. Daca stai de vorba cu maicile, vei vedea Cerul oglindit in ochii lor. Si vei simti o imensa pace ce se revarsa asupra inimii tale...
E ora inserarii, iar maicutele se retrag in chiliile lor. Pana la vecernie e timp de meditatie, de amintiri si de povesti. Undeva, intr-un colt al fiecarei camere, se afla candela, care nu se stinge niciodata. E lumina sperantei...
Încercam să mă bucur de fiecare secundă şi să vorbesc cât mai puţin, Îl ascultam pe Dumnezeu care vorbea prin fiecare firicel de iarbă verde şi prin peisajul nemaivăzut, de ochii mei plini de prejudecăţi şi de păcat.
Dupa cum v-am povestit deja, am fost de cate ori fascinati de frumusetea locului de linistea si nu in ultimul rand de cucantul de invatatura a Parintelui Policarp Stoica. Aproape toata vara ,cand fugem de-acasa, avem de obicei un singur drum: Moeciu de Sus. Acolo-i iarba cea mai verde, soarele cel mai bland, aerul cel mai proaspat, linistea cea mai senina, spatiul cel mai mioritic.
Desi ne ducem de cativa ani buni acolo, nu stiam nici o biserica mai deosebita la care sa participam la Sfanta Liturghie. Mergeam la bisericutele din sat, fara sa banuim ca atat de aproape de noi se afla un schit de maici…
Din Bran se face un drum catre Şimon. Apoi se urca, pe un drum neasfaltat, inca vreo 3 km. Odata ajuns sus, privelistea te mangaie si te alina.
Biserica rasare in fata cu o frumusete neasteptata.
Simpla, alba, impodobita cu floricele mov
. O arhitectura de un echilibru vechi, cum nu se mai intalneste la bisericile recente. Linistea din jur – desavarsita. Cand intri inauntru, linistea devine mai adanca, mai tainica. Parintele Policarp slujeste lin, aproape in soapta, iar cele doua maicute ii raspund asemenea. Fara sa vrei devii atent sa nu pierzi nici un cuvant. Sa nu tulburi cu nici o suflare.De fiecare data cand trebuie sa plec de acolo imi spun cu parere de rau ca voi incerca sa ma intorc si saptamana viitoare. În astfel de momente realizez ce frumos a creat Dumnezeu lumea şi cu ce nonşalanţă o urâţim noi.
Schitul Bran este un schit ortodox inaltat peste zgomotele lumii, pe o culme muntoasa, la marginea cerului, in luna aprilie a anului 2006. La acest schit se ajunge pornind pe drumul ce pleaca din localitatea Simon, afla pe culoarul Rucar-Bran. Locul este strajuit de minunate creste muntoase: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postavaru si Magura Codlei.
Locul a fost ales, atat pentru odihna si linistea ce domneste aici, cat si pentru amintirea tuturor martirilor care si-au dat viata in luptele ce au avut loc pe Culoarul Rucar-Bran, in cadrul Primului Razboi Mondial. Intru cinstirea jertfei, in curtea manastirii a fost inaltata o troita frumos sculptata in lemn. Schitul se afla sub indrumarea Arhiepiscopiei Sibiului
Biserica schitului poarta drept hram "Soborul Sfintilor Apostoli", praznuit la data de 30 iunie. Paraclisul schitului, care inca nu este terminat va purta drept hram "Duminica Sfintelor Mironosite".
ISlujbele si rugaciunile se inalta lin catre cer. Zilnic, maicile si parintele din Schitul Bran se roaga pentru pacea lumii si mantuirea drept-credinciosilor crestini. Slujbele se savarsesc zilnic, incepand cu orele 19.00, respectiv 04:30, iar in duminici si sarbatori, de la orele 19.00, respectiv 09.00. Randuiala locului a statornicit ca Taina Sfintei Spovedanii si Sfanta Impartanie a soborului sa fie cel putin saptamanale, iar in incinta asezamantului sa fie oprit consumul de carne. Nevointele sunt trepte nesfarsite spre dobandirea vietii celei ingeresti.[photo]13901290[/photo]
[/url], facatoarea de minuni, despre a carei putere s-a dus vestea in toata lumea. 
[/url] 
