miercuri, 9 februarie 2011

CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI

CANON DE RUGĂCIUNE LA VREME DE NECAZURI

luni, 17 ianuarie 2011 la 20:54
CANON DE RUGĂCIUNE
LA VREME DE NECAZURI

Cântarea 1

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: “În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu, văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a

Doamne. . .

“Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne. . .

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Lu­minează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne. . .

"Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă . . .

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum. . .

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a

Doamne. . .

“Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne. . .

Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne. . .

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar nu­mai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească.

Slavă . . .

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale de care s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum . . .

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele care le sunt de trebuinţă.

Cântarea a 5-a

Doamne. . .

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: “Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne. . .

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine, alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne. . .

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă . . .

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum . . .

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a

Doamne. . .

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: “Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne. . .

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit aleşilor Tăi.

Doamne. . .

“Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă . . .

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum . . .

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a

Doamne. . .

“N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate spune că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne. . .

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne. . .

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă . . .

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum . . .

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a

Doamne. . .

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: “Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi binele va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne. . .

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o! Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne. . .

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ, decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă . . .

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum . . .

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a

Doamne. . .

“Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: “Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne. . .

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne. . .

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: “Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit, gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă . . .

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum . . .

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Si Otpustul.

ACATISTUL SFANTULUI FANURIE

ACATISTUL SF FANURIE

marţi, 22 iunie 2010 la 13:12
UN ALT ACATIST FOARTE FOLOSITOR SI VECHI AL SFANTULUI FANURIE

ACATISTUL SFANTULUI FANURIE

Troparul;
Ca pe o stea stralucitoare avandu-te biserica pe tine minunate Mc.Fanurie,cu stralucire strigam;Bucura-te a parintilor lauda!
Condacul 1;
Iubit de Hristos,facatorule de minuni,grabnic ajutatorule si rugatorul nostru cel bun,Cuv. Par.Fanurie, marim pe dumnezeu cel ce te-a sfintit pe tine cu daruri sfinte si tie cele de lauda iti aducem.Din toate nevoile si necazurile miluieste-ne pe noi cei ce –ti strigam; Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Icosul 1;
Facatorul ingerilor si al oamenilor,te-a ales pe tine de la inceput ca sa preaslavesti cu viata ta cea sfanta numele Sfintei Treimi. Lepadand purtarea de grija a lumii ca o raza luminoasa a soarelui dreptatii ai stralucit cu viata ta. Noi primind ale tale preacinstite nevazute moste cu smerenie si cu bucurie iti cantam unele ca acestea;
Bucura-te viata preacucernica,
Bucura-te stalp cel tare al parintestii credinte,
Bucura-te rugatorul cel tare al pustiei,
Bucura-te indreptatorul smereniei,
Bucura-te marirea ce sfanta a credinciosilor,
Bucura-te ajutorul cel bun al pacatosilor,
Bucura-te sprijinitorul cel tare al suferinzilor,
Bucura-te nadejdea cea lina a vaduvelor,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!

Condacul 2
Vazandu-te pe tine samanta sfanta si aleasa ,din pantecele maicii tale,dumnezeu te-a sfintit si vrednic spre cele inalte te-a aratat.Iar tu,indreptandu-ti viata spre calea sihastriasca neincetat te rogi pentru a ta maica si pentru toti credinciosii cantand lui Dumnezeu ;Aliluia!
Icosul 2
Intelegere ingereasca ti s-a daruit Sf. Fanurie,din tineretea ta la cele inalte ai cugetat si ai lasat casa ta si ai locuit in pustiu.Pentru acestea primeste de la noi lauda;
Bucura-te smerenie fericita
Bucura-te frumusetea sfintilor,
Bucura-te ca din tinerete lui Hristos ai urmat,
Bucura-te ca fireste de trup te-ai lepadat,
Bucura-te cel ce pana la moarte cu crucea Domnului ai biruit,
Bucura-te cel ce numai lui Hristos ai slujit in tot felul si in tot locul,
Bucura-te ca pe cele frumoase ale lumii,in nimic le-ai socotit,
Bucura-te ca pe cei ce alearga la tine cu credinta ii miluiesti,
Bucura-te Fanurie.mare facator de minuni!

Condacul 3- Spre tine nadajduind pururea de multe boli sufletesti si trupesti ne tamaduimCuv.Par.Fanurie,si ne feresti de boli,primejdii si necazuri pe noi cei ce ne rugam tie cu lacrimi si nadajduim in tine. Si de acum incolo ne ajuta noua celor ce-ti cantam;Aleluia!
Icosul 3- Smerindu-ti inima pentru greselile maicii tale,ti-ai inchinat viata lui Hristos,iar prin rugaciunile tale i-ai ajutat pe toti cei ce alearga la tine.De aceea si noi iti cantam tie astfel;
Bucura-te cel ce desertaciunile lumesti le-ai lepadat,
Bucura-te cel ce pentru mama ta toata viata te-ai rugat,
Bucura-te ca de imparatia cereasca cu dorul inimii tale ai fost legat,
Bucura-te ca pe Hristos cu toata inima ta l-ai iubit,
Bucura-te cel ce cu mintea si cu inima te-ai intarit,
Bucura-te intelepte al inteleptilor si luminatorule,
Bucura-te al iubiri ceresti binevoitorule,izvorul cel de viata purtator al pustiei,
Bucura-te indemnul care risipesti mania ,al necazurilor sufletesti tamaduitorule,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!

Condacul 4
Viforul ispitelor biruind ,ai trecut toata calea cea stramta si ai purtat jugul lui Hristos cu multa suferinta,cu tacere,cu priveghere de multe nopti si asa ai ajuns la desavarsire,apoi te-ai mutat la Domnul unde impreuna cu ingerii canti ;Aliluia!.
Icosul 4- Auzind de viata ta cea sfanta Cuv. Parinte Fanurie,toti alergam la tine cu credinta si capatam astfel ajutor; vaduvele gasesc sprijin si mangaiere,copii dragoste iar batranii intarire.Pentru acestea si noi dorind ale tale faceri de bine iti cantam;
Bucura-te cel ce pe tine cu totul jertfa te-ai adus,
Bucura-te vas sfant al bunului Iisus,
Bucura-te ostasule al lui Hristos cel spre bine biruitor,,
Bucura-te cel ce pentru noi te rogi neincetat inaintea Domnului,
Bucura-te al cerului minune,
Bucura-te miresma prea dulce al crinului din pustiu,
Bucura-te mangaietorule,al nostru,al tuturor,
Bucura-te Sf. Fanurie,mare facator de minuni!

Condacul 5- Risipesti si intorci in bine toate durerile si necazurile celor ce se inchina sfintei tale icoane Parinte Fanurie si iti aduc tie spre sfintire painea ta cea bineprimita. De aceea cantam ;Aliluia!

Icosul 5- Sarutand cu credinta icoana ta cea stralucita Sf. Fanurie,viata putere si fericire ni se daruiesc noua de la tine cel ce l-ai purtat pe Hristos in suflet, viata tuturor.De aceea ne bucuram si-ti cantam;
Bucura-te caci cu smerenia ta lui Hristos ai urmat,
Bucura-te caci cu blandetea ta ai indepartat duhul rautatii,
Bucura-te ca pe mama ta prin rugaciunile tale o mantuiesti,
Bucura-te ca ajuti si sprijini pe toate maicile necajite,
Bucura-te ca prin painea ta in ceruri ai ajuns,
Bucura-te ca pe Hristos ai urmat,
Bucura-te caci cu lucirea numelui tau stralucit ai luminat,
Bucura-te ca pe tine pustiul te lauda neincetat,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!

Condacul 6-Si astazi poporul cel binecredincios propovaduieste luptele si nevointele tale tale cuv. Fanurie caci te-ai aratat odrasla cereasca ce a dat roade duhovnicesti.De aceea si noi strigam; Aleluia1
Icosul 6- Ai stralucit in lume ca un luceafar si intunericul nestiintei l-ai risipit iar cu lumina numelui tau pe multi i -ai adus din intuneric la mantuire.Pentru acestea ti s-a dat de la Dumnezeu si darul facerii de minuni pe care revarsa-l si asupra noastra a celor ce-ti strigam tie;
Bucura-te vazatorule de Dumnezeu luminate,
Bucura-te de duh sfant lacas prea infrumusetat,
Bucura-te podoaba preacuviosilor,
Bucura-te cel prin care credinciosii se mantuiesc,
Bucura-te dumnezeiasca mangaiere a bolnavilor,
Bucura-te calduroasa haina a celor saraci,
Bucura-te painea cea satioasa a celor flamanzi,
Bucura-te mantuirea cea lina a credinciosilor si lumina celor ce umbla pe intuneric,
Bucura-te Fanurie.mare facator de minuni!

Condacul 7-“Doamne cerceteaza si asculta rugaciunile robilor tai aflati in nevoi si necazuri care nu au nici sprijin nici mangaiere” zice neancetat Cuv. Fanurie,in privegherile sale.Iar noi cantam lui Dumnezeu; Aliluia!

Icosul 7- Slava tie Dumnezeul nostru care pentru noi oamenii si pentru a noastra mangaiere ai ales vase cinstite cum este sf. Fanurie caruia ii cantam;
Bucura-te pastorul nostru cel bun,
Bucura-te parinte milostiv si bun,
Bucura-te doctor al patimilor grele,
Bucura-te lumina a vietii mele,
Bucura-te ajutor al calatorilor cinstiti,
Bucura-te rugator al credinciosilor iubiti
Bucura-te trandafir parfumat cu miresme de taina,
Bucura-te crin stralucitor avand cereasca haina,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!

Condacul 8-Acestea cantandu-ti ne linistim si veselim ca prin rugaciunile tale vom birui iar minunile tale ne vor intari credinta cea adevarata in Iisus Hristos, cel ce te-a proslavit pe tine si caruia ii cantam ;Aliluia!
Icosul 8- Vazandu-te pe tine vas ales al Duhului sfant, din locuri indepartate au alergat la tine multi credinciosi aflati in nevoi ,necazuri si boli si au primit de la tine mangaiere.De aceea si noi te slavim si iti cantam acestea;
Bucura-te al nostru al celor ce te cinstim rugator spre mantuire
Bucura-te al bolilor si suferintelor tamaduitor,
Bucura-te cel ce cu rugaciunea sagetiile vrasmasului ai biruit,
Bucura-te nestinsa lumina mai stralucita decat soarele,
Bucura-te stalpul cel drept al credinciosilor,
Bucura-te ajutorul cel drept al celor pacatosi spre mantuire,
Bucura-te ajutor al neputintelor noastre,
Bucura-te induratorule,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 9- Toata firea si cea ingereasca si cea omeneasca s-a minunat de viata ta Sf. Fanurie, iar tu te-ai imbracat in chipul smereniei celei mai adevarate si i-ai cantat lui Dumnezeu totdeauna dulcea cantare Aliluia!
Icosul 9-Nici inteleptii nu pot arata puterea dragostei tale catre Dumnezeu, caci ai miluit cu fapta, cu vorba si cu rugaciunea dand hrana celor flamanzi,ajutor celor rataciti de la adevar. Pentru toate acestea,auzi de la noi;
Bucura-te ca toti cei ce alearga la tine sunt primiti ca fii,
Bucura-te cel ce toate durerile noastre le stii,
Bucura-te ca pentru dragostea ta cea sfanta te-ai invrednicit bucuriei din ceruri,
Bucura-te ca parinte iubit ne esti,
Bucura-te ca spre tine se indreapta gandul nostru,al tuturor,
Bucura-te in nevoi grabnic ajutator,
Bucura-te aratatorule al minunilor celor de taina,
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!
Condacul 10- Cuvioase Parinte Fanurie,mantuieste din toate nevoile pe toti cei ce alearga la tine cu credinta si iti aduc painea cea bine primita in rugaciune si cu inima smerita .Cu tine cel ce ai indraznire catre Dumnezeu impreuna cantam; Aliluia!
Icosul 10- Zidurile pacatelor lumii acesteia cu smerenia si cu rugaciunile tale fierbinti le-ai sfaramat Cuvioase,numai pe Iisus iubind te-ai aratat nou aparator al celor napastuiti si doctor al bolnavilor,sprijinitor al vaduvelor si ajutor al celor ce-ti canta;
Bucura-te cel ce pe suferinzi ii ajuti,
Bucura-te folositor al celor credinciosi,
Bucura-te lumina care luminezi lumea,
Bucura-te iubire care incalzesti poporul,
Bucura-te inger al vindecarilor,
Bucura-te liman al celor necajiti carora le luminezi ochii inimii,
Bucura-te cel ce intuneci gandurile rele,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 11- Aducand Prea Sfintei Treimi cantare intreit sfanta cu toata vointa ta Fanurie, te-ai aratat mare ostenitor spre Dumnezeu, intoarcerea celor rataciti de la adevar,vindecarea celor bolnavi, alinarea tuturor. Vazand noi acestea strigam impreuna cu tine Parinte Fanurie catre Dumnezeu;Aliluia!
Icosul 11- Si dupa moarte te-ai aratat candela luminoasa Fanurie,prin minunile tale pe care le-ai facut celor ce alearga la tine cantand;
Bucura-te cel ce cu viata ta ai luminat pe cei ce cred,
Bucura-te dragostea lui Hristos si intarirea celor neputinciosi,
Bucura-te izvor nesecat al laudei cele sfinte,
Bucura-te desfatarea celor negraite si minunate,
Bucura-te hrana a celor flamanzi si saraci,
Bucura-te cel ce te rogi la domnul pentru credinta si pace,
Bucura-te ca noi primim cu drag ale tale invataturi,
Bucura-te ca urmandu-ti viata ne marturisim Domnului
Bucura-te Fanurie,mare facator de minuni!

Condacul -12
Cunoastem harul si indrazneala ta catre Dumnezeu,Fanurie de aceea vrem sa te rogi pentru noi pacatosii ca sa ne mantuiasca Dumnezeu caruia ii cantam;Aliluia!

Icosul 12- Ne luminam noi credinciosii cu stralucirea ta Fanurie si-ti cantam laude preamarite preamarite pentru ca tu sa te rogi la Dumnezeu sa ne pazeasca pe noi de tot necazul si de toate nevoile.Auzi unele ca acestea;
Bucura-te Fanurie,bunule parinte,
Bucura-te doctor al sufletelor si trupurilor noastre,
Bucura-te ca pe cei credinciosi i-ai miluit,
Bucura-te ca prin tine rugaciunile noastre sunt implinite,
Bucura-te ca astfel sufletele noastre le faci fericite,
Bucura-te ca fata Ziditorului o vezi cu bucurie,
Bucura-te cel ce si pe noi ne aduci la aceasta vrednicie,
Bucura-te Fanurie, mare facator de minuni!

Condacul 13- Prealuminate,multmilostive si facatorule de minuni Fanurie, primeste multumirile noastre pentru ale tale faceri de bine si nu inceta a ruga pe Dumnezeu,Domnul nostru Iisus Hristos,ca sa aflam mila lui in ziua judecatii ca impreuna cu tine sa-i cantam :Aliluia!( de 3 ori) condacul si icosul 1

Rugaciune

Preabunule si de Dumnezeu purtatorule Fanurie,facatorule de minuni,al celor ce cu credinta alearga la tine, cauta spre noi nevrednicii,necredinciosii si pacatosii din inaltimea din care Dumnezeu te-a randuit si auzi-ne pe noi cei ce cerem ajutor de la tine si mare mila!Apleaca-te spre noi si ne ajuta noua tuturor dupa credinta noastra si roaga-te lui Dumnezeu sa mantuiasca pe noi Sfinte Fanurie. Vezi-ne pe noi cei ce cu credinta ingenunchiem inaintea ta; creste-i pe copii, intareste-i pe parinti, ajuta-le pe vaduve, tamaduieste-i pe bolnavi,iar pe mine ajuta-ma sa..................... si izbaveste-ne si ne usureaza de toate nevoile si incercarile ce vin asupra noastra. Ne punem nadejdea in tine Preabunule Fanurie sa ne fii noua milostiv si indreptator catre mantuire ca prin tine sa-l slavim pe Domnul nostru Iisus Hristos si pe toate puterile ceresti acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin!

MANTUIESTE-O DOAMNE PE MAICA SFANTULUI FANURIE SI AJUTA-MI SI MIE PACATOASEI.

luni, 7 februarie 2011

Ceşcuţa de argilă roşie!

Ceşcuţa de argilă roşie!

miercuri, 15 decembrie 2010 la 18:39
Ceşcuţa de argilă roşie!

O familie a plecat într-o excursie în Anglia, pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi (celebrau a 25-a aniversare de la căsătorie). Amândurora le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, produsele ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat: ”Putem să vedem ceşcuţa aceea, nu am văzut niciodată ceva atât de frumos?! ” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argilă roşie. Stăpânul meu m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri iar eu am strigat: “Nu face asta!”, “Nu-mi place!”, “Lasă-mă în pace!”, dar EL a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe: “Încă nu!”, Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!”, Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit: ”Încă nu!” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a plăcut Lui şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atât de multă căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa: “Ajutor! Scoate-mă de aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele Sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: ”Încă nu!” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine!” Ei, aşa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează, am strigat!”. EL doar a dat din cap şi a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat, am insistat, am strigat, am plâns, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ, dar...chiar atunci uşa s-a deschis şi EL m-a scos afară şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat şi am aşteptat, întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”. O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine!” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! EL a vorbit blând: “Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi măruţit. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat.. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult deoarece acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce EU am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

__________________________________________________- - _____________________
Morala este aceasta: DUMNEZEU este Olarul din viaţa dvs., iar dvs. sunteţi argila LUI. EL vă va modela, vă va face şi vă va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucruri perfecte, care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta SA voie.
Dacă viaţa pare grea şi sunteţi lovit/ă, bătut/ă şi împins/ă aproape fără milă; când lumea pare că se învârteşte necontrolat; când simţiţi că trăiţi într-o suferinţă îngrozitoare; când viaţa pare cumplită, făceţi-vă un ceai şi beţi-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşezaţi-vă şi gândiţi-vă la cele citite aici şi apoi discutaţi puţin cu DUMNEZEU, rugaţi-vă la EL, Olarul Preabun din viaţa dvs., Care vă doreşte numai bine.
__________________________________________________- - _____________________

Nu uitaţi, orice argilă trebuie modelată de DUMNEZEU, inclusiv dvs. - trup viu de lut!

Sfanta Manastire CERNICA

Sfanta Manastire CERNICA

vineri, 5 noiembrie 2010 la 22:49
Veche vatră de rugăciune şi cultură, ctitorie a Vornicului Cernica Ştirbei, Sfânta Mănăstire Cernica este atestată documentar la 1608 prin hrisovul domnesc al lui Radu Vodă Şerban. În acel an Vornicul Cernica reface un vechi schit căruia îi dă numele său, îl înzestrează cu pământuri, păduri şi sate, spre veşnica pomenire a numelui şi a neamului său.

Aşezare pitorescă la marginea Bucureştiului, mănăstirea este zidită în mijlocul unui lac înconjurat de păduri seculare, prezentând în orice anotimp aceeaşi atracţie, atât pentru cei ce iubesc frumosul, cât mai ales pentru credincioşii creştini. Două biserici impunătoare şi câteva capele închinate celor mai cunoscuţi dintre sfinţi, un muzeu reprezentativ de carte veche şi artă bisericească ce au supravieţuit vitregiilor soartei, iată zidirile ce alcătuiesc zestrea de credinţă a mănăstirii. Ansamblul de chilii ale celor optzeci şi patru de călugări pe care îi găsim astăzi aici, este ocrotit de o cetate largă cu arhitectură tipică zonelor de câmpie, adică nici prea înaltă spre a fi reperată uşor, dar nici neputincioasă în a-şi apăra locuitorii.

Al doilea moment istoric important şi aproape la fel de valoros ca şi cel de la 1608 este anul 1781, an în care vine ca stareţ al mănăstirii Sfântul părinte şi Arhimandrit Gheorghe, unul din ucenicii marelui Sfânt Paisie de la Neamţ. El reface obştea de monahi care se risipise datorită războaielor şi ciumei, ridică din ruină biserica şi tot ce înseamnă moştenire materială, acei ani constituind începutul ascensiunii vieţii monahale aici la Cernica. Pe ruinele vechii biserici este ridicată la 1815 Biserica Sf. Nicolae din Ostrov, biserică a cărei pictură interioară a fost realizată de zugravul Fotache, unul din ultimii meşteri ai picturii medievale.

Împlinirea menirii acestui lăcaş a fost aceea de a-l fi avut ca stareţ între anii 1818-1850 pe cea mai luminoasă şi reprezentativă personalitate bisericească a timpului, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica. Ctitor de mănăstiri şi biserici, de spitale, şcoli şi case pentru copiii orfani, el este ctitorul celor mai importante clădiri ale Mănăstirii Cernica. În timpul stareţiei sale, din neizbăvită osârdie, s-au ridicat cetatea şi Biserica Sf. Gheorghe, clădirea stăreţiei şi aproape toate casele de pe insula care poartă numele aceluiaşi sfânt mare mucenic. Iubitor de cultură, a pus bazele unei valoroase biblioteci şi a deschis o şcoală de pictură bisericească. A fost trecut în rândul sfinţilor în anul 1955, an în care prigoana comunistă împotriva credinţei strămoşeşti cunoştea apogeul.

Între zidurile mănăstirii, de-a lungul timpului, au trăit nenumăraţi fraţi întru credinţă, de la simpli călugări la episcopi şi mitropoliţi. Tot aici au fost găzduiţi episcopi şi mitropoliţi din Basarabia şi Bucovina, ce fuseseră exilaţi odată cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietică.

O instituţie de reală importanţă a fost Seminarul Monahal ce a funcţionat aici şi care a dat oameni de seamă ai bisericii, între care se numără şi Prea Fericitul Părintele nostru Teoctist, Patriarhul României, care timp de opt ani a învăţat în această şcoală. Odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, au fost închise atât seminarul cât şi tipografia mănăstirii. Aflându-ne astăzi sub binecuvântarea şi purtarea de grijă a Prea Fericirii Sale, trăind timpuri fără spaima de a fi prigoniţi de un regim ateu, mănăstirea se va ridica, astfel că dintr-o mănăstire cu preocupări agricole dorim să împlinim o viaţă complexă, după toate rânduielile monahale, în care tinerii care doresc să ardă viu şi adevărat urmând pe Hristos, să găsească hrana pentru suflet şi potrivit înclinaţiilor fiecăruia să poată fi un tipograf, un profesor, un bun meşter în atelierele de articole bisericeşti, toate împletite cu viaţa de rugăciune. Din anul 1995 s-a redeschis Seminarul Teologic Monahal, unde printre mai tinerii profesori monahi a luat din nou loc la catedră singurul profesor al fostului seminar, aducând cu sine în chip simbolic, prezenţa marilor profesori de atunci. Acestea toate înseamnă muncă şi dăruire şi suntem bucuroşi că Omul nu a uitat să-i dea lui Dumnezeu ce este mai frumos, sprijinind marile lucrări de restaurare a bisericilor, picturii şi a ridicării unui nou local de şcoală pentru noile generaţii de tineri care păşesc pe calea sfintelor învăţături.

Din înalţimea turnului clopotniţei, străjer neobosit în calea vremurilor, sunetele clopotelor adună la rugăciune pe toţi cei dornici de a se împărtăşi în cuvântul lui Dumnezeu cât şi pe simplul vizitator iubitor de frumos.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/d6f6290abb...

http://www.trilulilu.ro/alinutza109/c356860666...

Explicarea celor 9 FERCIRI=parintele Galeriu

Explicarea celor 9 FERCIRI=parintele Galeriu

4 zile in urma la 12:13
1] "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor"
Prin cuvintele "saraci cu duhul" se inteleg acei oameni care niciodata nu socotesc, ca au agonisit din destul invataturi folositoare, deprinderi frumoase, fapte bune si tot felul de comori sufletesti si niciodata nu se ingamfeaza cu ceea ce au, niciodata nu se dau lenei, ci necontenit se straduiesc pe calea binelui si roaga staruitor pe Dumnezeu sa le dea ajutorul Sau, ca sa o scoata la bun sfarsit. Acestor suflete, vesnic framantate de dorul de mai bine, Mantuitorul le fagaduieste odihna si fericirea vietii de veci, caci acesta este intelesul de aici al zicerii "imparatia cerului".

2] "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia"
Intelesul acestei fericiri este, ca cei care plang, adica se caiesc de pacatele facute, vor dobandi mangaiere sau iertare. Nimeni nu trebuie dar sa deznadajduiasca cauza pacatelor ce a facut si sa cada in nepasare si nelucrare, ci numai sa-i para rau in chip sincer si Dumnezeu il va ajuta.

3] "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul"
Blandetea este o insusire a sufletului, neaparat trebuitoare pentru bunul trai al oamenilor laolalta.Daca in societate n-ar fi si oameni blanzi , care sa indure fara murmur vorbele aspre si nedreptatile celor rai si violenti, care sa raspunda cu o vorba buna la insulte, cu un suras la amenintari, care sa stie intotdeauna sa potoleasca pornirile celor patimasi si sa pregateasca in tot locul un fel de atmosfera calda si aromata, atunci desigur certurile si scandalurile nu s-ar mai sfarsi si traiul pe pamant ar fi de nesuferit. Pentru acest cuvant, Mantuitorul fericeste pe cei blanzi , fagaduindu-le stapanirea pamanteasca, adica fericirea chiar si in aceasta viata, pe langa cea din viata viitoare, pe care si-au asigurat-o. Si intr-adevar, cel bland imparateste pe pamant, caci oricat de neinsemnat ar fi locul ce ocupa, el este iubit si cinstit de toti, e multumit in sufletul sau si daca ii lipseste ceva, usor gaseste.

4] "Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate , ca aceia se vor satura"
Aceasta fericire priveste nu numai pe aceia care sufera tot felul de nedreptati si de aceea doresc dreptatea cum doreste cel flamand paine si cel insetat apa, ci mai ales pe cei care sunt dureros impresionati de observarea nedreptatii ce domneste intre oameni, aproape oriunde ne aruncam privirile si care doresc din toata inima ca, nedreptatea sa ia sfarsit cat mai degraba. Si unii si altii se vor satura de ceea ce doresc, caci Dumnezeu judecatorul, cal nepartinitor, va tine judecata, va da dreptate tuturor celor ce au fost lipsiti de ea si va pedepsi cu asprime pe savarsitorii de nedreptate.

5] "Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui"
Milostivi se zic acei oameni care dau din inima tot ajutorul ce pot celor care se afla in nevoie si nenorocire. Milostenia izvoraste din dragoste si este tot atat de folositoare si celui ce o primeste ca si celui ce o face. Milostivul va fi la randul sau miluit de Dumnezeu atat in viata aceasta, cat si la judecata de apoi. Faptele milosteniei sunt de doua feluri : unele care privesc sufletul si altele care privesc trupul.

Dintre cele care privesc sufletul cele mai insemnate sunt :
a) intoarcerea celor rataciti si aducerea lor pe calea cea dreapta;
:) invatarea celor nestiutori si nepriceputi;
c) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat;
d) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru;
e) mangaierea celor intristati ;
f) rasplatirea raului cu bine;
g) iertarea gresalelor impotriva noastra.

Cele mai insemnate fapte de milostenie cu privire la trup sunt urmatoarele :
a) ospatarea celui flamand;
:) adaparea celui insetat;
c) imbracarea celui gol;
d) cercetarea celor din inchisori;
e) cercetarea celor bolnavi;
f) gazduirea calatorilor;
g) ingroparea celor ce au murit in saracie sau pe care n-are cine sa-i ingroape.

6] "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
Aici se fericesc cei cu inima curata, adica cei care alunga din inima orice gand sau dorinta rea. Acestora li se fagaduieste ca plata vederea lui Dumnezeu, adica petrecerea impreuna cu Dansul, ceea ce este cea mai mare fericire in viata viitoare.

7] "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
Pacea este cel dintai lucru de care asezarile omenesti mari si mici au neaparat nevoie, ca sa poata inflori. Cine ajuta la pastrarea pacii , a bunei intelegeri, acolo unde ea domneste si la intoarcerea ei acolo unde a fost tulburata, acela face oamenilor nespus de mare bine si dobandeste dreptul de a se numi "Fiul lui Dumnezeu", nume care ne aminteste de adevaratul Fiul al lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume spre a aduce pace intre oameni.

8] "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor"
In ea se fericesc cei prigoniti pentru dreptate, adica pentru ca au marturisit adevarul si li se fagaduieste-ca si celor saraci cu duhul-imparatia cerurilor.

9] "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor izgoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra din pricina mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri"
Aici se fericesc cei careindura tot felul de prigoniri din cauza sau pentru numele lui Hristos, adica pentru ca sunt crestini si li se fagaduieste mare rasplata in cer.

Îţi cer iertare Doamne!

Îţi cer iertare Doamne!

joi, 15 iulie 2010 la 12:20
Îţi cer iertare Doamne!

Bunule, iartă-mă că nu ştiu să mă rog ţie, ori cer prea multe, ori nu ştiu să-ţi mulţumesc pentru tot ce am. Iartă-mă că de cele mai multe ori sunt egoist/ă şi mă rog doar pentru suferinţele mele, iar pentru sănătatea părinţilor mai puţin. Ei sunt sprijinul meu şi tot ce am mai bun, pentru că îi am de la tine Doamne. Bunule iartă-mă pentru că pe prietenii mei îi necăjesc, nu mă auzi rostindu-i în rugăciunile mele şi iarăşi îmi dau seama că ei sunt dăruiţi de Tine. Unde aş putea să găsesc bunătatea şi iertarea Ta, dacă nu prin ei? Iartă-mă pentru toate gândurile mele nechibzuite, pentru toate întrebările fără răspuns, pentru supărările fără sens, pentru dorinţe deşarte, pentru vorbe fără rost....Greşesc Doamne dar te iubesc în felul meu, de păcătos/ă....

Bunule iartă-mă pentru tot ceea ce îţi cer, pentru că Tu ştii dinainte tot ce are nevoie sufletul meu. Nu sunt de multe ori altruist/ă, nu pomenesc în rugăciunile mele nici pe cei bolnavi, nici pe cei sărmani, nici pe bătrâni, nici pe vrăjmaşi, nici pe fraţi sau surori...ci doar suferinţa mea. Suferinţa Ta pe cruce a fost cu mult mai mare decât a mea, şi cu toate astea mă înţelegi şi eşti aici cu noi...Cum aş putea să nu te mai supăr?

Îmi cer iertare inimii mele, Doamne pentru toate emoţiile pe care i le-am dat de-a lungul timpului, îmi cer iertare ochilor mei pentru lacrimile care nu izvoreau din pricina păcatelor mele, buzelor mele pentru toate vorbele urâte, urechilor mele care au ascultat muzică grea şi zgomotoasă....stomacului pentru câte excese de mâncare am făcut...îmi cer iertare trupului meu că am uitat că este templu al Duhului Sfânt.

Mă ierţi Doamne pentru că nu ţi-am mulţumit pentru natura pe care Tu ne-ai dăruit-o, pentru toate legumele şi fructele care ne hrănesc pe noi, pentru pămîntul roditor şi ploaia care-l curăţă? Iartă-mă pentru că nu ţi-am mulţumit pentru fiecare Sfânta Liturghie la care am participat, pentru duhovnicul pe care mi l-ai dăruit, pentru sfinţii Tăi de care mă simt apropriat/ă. Am uitat să-ţi mulţumesc şi pentru suferinţa mea, pentru că prin ea eu mă apropii de Tine.

Iartă-mă Doamne pentru că au fost momente când am judecat fără să mă gândesc că nimeni nu cunoaşte judecăţile tale şi departe suntem noi de voia ta. Bunule iartă-mă că puţină milostenie fac, că nu-mi sun prietenii să le spun cît de mult îi iubesc, că uit să zâmbesc, să visez, să cred că niciodată Tu nu ne vei lăsa singuri. Iartă-ne pe toţi şi luminează-ne ca să ne înţelegem mai bine, să fim toleranţi şi mult iubitori.

Îţi mulţumesc Soarele meu pentru toată dragostea Ta! „Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt..." (Sf. Apostol Pavel)

Pentru toţi prietenii mei, pentru părinţii noştrii şi pentru voi toţi!

SCHITUL BRAN

SCHITUL BRAN

vineri, 27 august 2010 la 15:14
Schitul Bran
Schitul Bran este pt sufletul meu un loc aparte,aici timpul mi-as dori sa stea in loc sa ma bucur cat mai mult de aceste clipe minunate.
De cate ori ajungeam acolo,soarele strălucea frumos, era răcoare, aerul tare şi curat....peisajul îţi tăia răsuflarea. Parca eram în altă lumea, totul mă ducea cu gândul la împărăţia lui Dumnezeu şi conştiinţa îmi spunea că bucuria asta nu va ţine la nesfârşit şi va trebui să plec de acolo.Vantul rece matura muntii si isi gaseste loc dincolo de crucea de pe turla schitului care pare ca ajung pana la cer. In spatele Schitului Bran te intampina un alt anotimp. Anotimpul credintei si al sperantei. Implinirea dorintelor .Din cand in cand, in fata Schitului opreste cate o masina. Cu ochii tristi si capetele plecate sau, dimpotriva, cu fetele luminate, oamenii intra sfiosi in curtea schitului , atrasi ca de un magnet de maicutele cu suflet balnd si de cuvantul de invatatura al parintelui Policarp Stoica. La intrare in schit este asezata o icoana a Maicii Domnului ,o icoana minunata unde te poti ruga in voie.Nimeni nu pleaca de aici fara sa-si implineasca dorinta. Cand vezi atatea persoane adunate in acest loc plin de sfintenie, unde straluceste lumina dumnezeirii, cand ii vezi lasand la o parte vorbele rele si dusmaniile pentru o ora sau pentru o secunda, devii si tu martor la o minune. Aici timpul nu se masoara in ore, are parca o alta logica. Aici exista o bucata de vesnicie invaluita in lumina iubirii. Daca stai de vorba cu maicile, vei vedea Cerul oglindit in ochii lor. Si vei simti o imensa pace ce se revarsa asupra inimii tale...
E ora inserarii, iar maicutele se retrag in chiliile lor. Pana la vecernie e timp de meditatie, de amintiri si de povesti. Undeva, intr-un colt al fiecarei camere, se afla candela, care nu se stinge niciodata. E lumina sperantei...


Încercam să mă bucur de fiecare secundă şi să vorbesc cât mai puţin, Îl ascultam pe Dumnezeu care vorbea prin fiecare firicel de iarbă verde şi prin peisajul nemaivăzut, de ochii mei plini de prejudecăţi şi de păcat.
Dupa cum v-am povestit deja, am fost de cate ori fascinati de frumusetea locului de linistea si nu in ultimul rand de cucantul de invatatura a Parintelui Policarp Stoica. Aproape toata vara ,cand fugem de-acasa, avem de obicei un singur drum: Moeciu de Sus. Acolo-i iarba cea mai verde, soarele cel mai bland, aerul cel mai proaspat, linistea cea mai senina, spatiul cel mai mioritic.
Desi ne ducem de cativa ani buni acolo, nu stiam nici o biserica mai deosebita la care sa participam la Sfanta Liturghie. Mergeam la bisericutele din sat, fara sa banuim ca atat de aproape de noi se afla un schit de maici…

Din Bran se face un drum catre Şimon. Apoi se urca, pe un drum neasfaltat, inca vreo 3 km. Odata ajuns sus, privelistea te mangaie si te alina.

Biserica rasare in fata cu o frumusete neasteptata.

Simpla, alba, impodobita cu floricele mov. O arhitectura de un echilibru vechi, cum nu se mai intalneste la bisericile recente. Linistea din jur – desavarsita. Cand intri inauntru, linistea devine mai adanca, mai tainica. Parintele Policarp slujeste lin, aproape in soapta, iar cele doua maicute ii raspund asemenea. Fara sa vrei devii atent sa nu pierzi nici un cuvant. Sa nu tulburi cu nici o suflare.De fiecare data cand trebuie sa plec de acolo imi spun cu parere de rau ca voi incerca sa ma intorc si saptamana viitoare.

În astfel de momente realizez ce frumos a creat Dumnezeu lumea şi cu ce nonşalanţă o urâţim noi.
Schitul Bran este un schit ortodox inaltat peste zgomotele lumii, pe o culme muntoasa, la marginea cerului, in luna aprilie a anului 2006. La acest schit se ajunge pornind pe drumul ce pleaca din localitatea Simon, afla pe culoarul Rucar-Bran. Locul este strajuit de minunate creste muntoase: Masivul Piatra Craiului, Masivul Bucegi, Masivul Postavaru si Magura Codlei.

Locul a fost ales, atat pentru odihna si linistea ce domneste aici, cat si pentru amintirea tuturor martirilor care si-au dat viata in luptele ce au avut loc pe Culoarul Rucar-Bran, in cadrul Primului Razboi Mondial. Intru cinstirea jertfei, in curtea manastirii a fost inaltata o troita frumos sculptata in lemn. Schitul se afla sub indrumarea Arhiepiscopiei Sibiului
Biserica schitului poarta drept hram "Soborul Sfintilor Apostoli", praznuit la data de 30 iunie. Paraclisul schitului, care inca nu este terminat va purta drept hram "Duminica Sfintelor Mironosite".

ISlujbele si rugaciunile se inalta lin catre cer. Zilnic, maicile si parintele din Schitul Bran se roaga pentru pacea lumii si mantuirea drept-credinciosilor crestini. Slujbele se savarsesc zilnic, incepand cu orele 19.00, respectiv 04:30, iar in duminici si sarbatori, de la orele 19.00, respectiv 09.00. Randuiala locului a statornicit ca Taina Sfintei Spovedanii si Sfanta Impartanie a soborului sa fie cel putin saptamanale, iar in incinta asezamantului sa fie oprit consumul de carne. Nevointele sunt trepte nesfarsite spre dobandirea vietii celei ingeresti.[photo]13901290[/photo]