MIEZONOPTICĂ
V.Anania – 1955
Cine-mi bate-n fereşti?…
Doamne, Tu eşti?
Cu braţele cruciş pe piept,
De când Te-aştept,
De când Te-aştept!
Mi-era dor să Te văd, să Te-aud
Ca Zaheu pe creanga lui de dud,
Să Te simt în suflet, comoară,
Cum Te-a simţit vecia-ntâia oară,
Când stelele nu aveau nume,
Când nu-ntinseseşi cortul peste lume,
Când din praştie nu azvârliseşi luna,
Nici stele multe, una câte una,
Când, ne-ncăput, urzeai din abur lut
Şi, neînceput, urneai un început…
Dar tu parcă n-ai fi Tu!
Prin ce-nţeles se prefăcu
Veşmântul tău de in
In strai de aur şi rubin?
Cununa ta de spini, cununa ta,
E cuşmă de diamant şi catifea!
De când ţi-ai pus panglici şi zurgălăi
Să te slăvească cerşetorii tăi?
Picioarele tale, desculţe, sărace,
Pe cine-ai pus să ţi le-mbrace
In ciuboţele negre, lustruite?
Eu le ştiam zgâriate, prăfuite,
Sfinţite de osândă, miruite
Cu lacrimile păcătoasei din Magdala.
Cin’ ţi-a schimbat frânghia cu beteala
Şi trestia, cu cârja de argint,
Şi rănile, cu bumbi de mărgărint?
Nu, nu, tu nu eşti Tu!
Tâlharii tăi
Nu sunt nici ei mai buni
Şi nici mai răi.
Urechile-ţi aud, din mii de guri,
Cea dreaptă, rugăciuni,
Cea stângă,-njurături.
In templul slavei zornăie parale
Lângă icoana sfântă-a Maicii Tale
Şi lângă poala sfinţilor cuminţi
Rânjeşte corvanaua cu arginţi…
Eu te-aşteptam sărac şi plin de har,
Să-ţi storc licoarea rănii în pahar
Şi să te sorb aşa, smerit cum mi-s,
Cel vechi, ucis,
Cel nou, închis,
Cel ce-o să vină, paradis,
Ca printr-un vis, Ca printr-un vis ..
.
Hai, suflete, pe calea ta întreagă,
Ia-ţi pâine şi icoană în desagă,
Şi-om rătăci aşa, pribegi,
Ceasuri întregi şi ani întregi,
Udaţi de ploi, uscaţi de vânt,
Şi ne-om opri lângă-un mormânt
Şi-om scormoni cu ghearele prin glod
Să dezghiocăm o inimă de voievod
Şi să vedem de-ntr-însa s-a ascuns
Cel neajuns,
Cel nepătruns…
Cu viaţa mângâiată în răspăr
Ne-om închina în duh şi-n adevăr
Şi, sângeraţi pe frunţi,
Ne-om răstigni privirile pe munţi
Unde-au crescut şi străjuiesc mereu
Veciile de piatră ale lui Dumnezeu.
ADAOS
la poezia părintelui Anania
V.Voiculescu – 2 oct.1955
De ce mă cerţi, frăţâne Ananie,
Că la fereastra ta am lepădat
Veşmânt cârpit, sandală, sărăcie
Şi-nfăţişez cerească măreţie
În purpură şi aur de-mpărat?
Eşti Iov în fundul scârbelor de viu,
Fără o zare de răscumpărare,
Dosit în iadul jertfelor amare,
Ca să-mi cârteşti splendoarea-n care viu?
Aşa precum stau pildă umilinţa,
Sunt şi izvodul gloriei de sus:
Ca tu să-nduri năboiul suferinţa
Cu ochii la răsplata lui Isus.
Pentru îndemnul tău când cazi şi sângeri
Jos pe cărarea-ngustă, însă dreaptă,
Cobor în slava mai presus de îngeri
Ca să-ţi arăt, iubite, ce te-aşteaptă!
Când treci prin chin, bătăi, scuipări, sudalme,
Şi ura tuturor înfrunţi, hidoasa ură,
Să-ţi stau alături, mic, stălcit de palme?
Sau în străluminata armătură
De Domn etern al Biruinţa calme?
Să urc mişel cu tine pe Calvar,
Mânaţi de bici în aprigă prigoană?
Sau să-ţi arăt puternica-mi icoană
Şi să-ţi întind în loc de fiere, Har?
Ajuns în piscul sumbrei Golgote,
Să vezi cum răde-n coastă-ţi roşul gâde?
Sau sus, deasupră-ţi, lin cum îşi deschide
Mângâietorul albele-i ripide
Să-ţi adumbrească agonia ta…
Şi-n năruiri de spaţii şi de timpi,
Când fulgeră în tine veşnicia,
Să te primesc, diacone-Anania,
Tot cu cunună culpeşă de ghimpi?
Şi îmbrăcat mereu cu sărăcia?
(Când doar c-o rugăciune, c-un avânt,
Poţi să le scuturi chiar de pe pământ!)
Să-ţi spun acum, ci nu pentru vreo căina,
Această sfântă, -nfricoşată taină:
«Oricând gândeşti la Mine cu Iubire,
E-o clipă din a doua Mea Venire.»
Hai! Chiuie de-naltă bucurie,
Cum mi-eşti tu drag, poete, Ananie!
luni, 14 februarie 2011
duminică, 13 februarie 2011
Parintele IUSTIN PARVU
Parintele IUSTIN PARVU
2 ore in urma
Desii stim ca pe data de 10 februarie a implinit frumoasa varsta de 92 de ani putine sunt datele recente privind starea de sanatate a printelui.
Pe 10 februarie , îndelung jertfitorul pentru Hristos (trecut 17 ani prin temniţele comuniste) şi marele duhovnic al românilor, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă (Neamţ), a implinit 92 de ani. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea sănătate şi încă mulţi ani, să ne fie reazem duhovnicesc şi reper întru mărturisire. La mulţi ani!
Părintele Iustin Pîrvu s-a retras la căminul de bătrîni al Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“ • starea de sănătate este bună, urmînd tratamentul prescris •
Printr-o cunostintă aveam să aflăm de la Părintele Petroniu, economul Mănăstirii Petru Vodă, că starea de sănătate a părintelui Iustin este înspre bine. „Numai că doctorii i-au recomandat multă liniste“. Si dacă tot era în drumul nostru, am poposit si la mănăstirea de maici, în curtea căreia se află căminul de bătrîni, locul de retragere al părintelui Iustin. Acolo nici vorbă de a-l vizita, dat fiind ceasul de odihnă al după-amiezii prescris prin programul medical. De îngrijirea si supravegherea părintelui, aveam să aflăm că se ocupă un tînăr călugăr, pe nume Iustin, si Maica Iustina, egumena Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“. Din spusele acesteia, am înteles că părintele Iustin primeste foarte rar pe cîte cineva, asta pentru a nu-i fi tulburată linistea si, de aici, starea de sănătate. „Însă nu sînt probleme deosebite, părintele urmînd tratamentul prescris de medici“, a afirmat maica.
Credinciosii se roagă pentru sănătatea duhovnicului in continuare.
Marturia unui pelerin
În pelerinajul nostru pe la asezămintele monahale din Petru Vodă, l-am avut alături pe profesorul Dorel Rusu, un om cu mare trecere la părintele Iustin, care avea să ne povestească precum că, în urmă cu cîteva zile, se bucurase de primire în chilia duhovnicului. „Cînd am intrat am îngenunchiat si am izbucnit în lacrimi. În fata mea nu se mai afla acel părinte Iustin pe care-l cunosteam eu, dintotdeauna. Am simtit că-i lipseste acea putere de a pătrunde în mintea omului. Eu cred că datorită medicatiei prescrise. Sper, însă, că Dumnezeu îl va întări si-i va reda puterea de a ne călăuzi spiritual întru credintă, asa cum a făcut-o dintotdeauna“, a spus profesorul Dorel Rusu. Ne alăturăm celor afirmate, cu speranta că ruga celor ce-i simt lipsa va fi auzită de Divinitate.
Si ptr ca netlogul activeaza din ce in ce mai greu filmele,puteti vedea la urmatoarea adresa grupul de colindatori IOAN CUCUZEL colindandu-l pe Parintele IUSTIN PARVU
http://www.youtube.com/watch?v=SsyXupxo2xs&...
http://www.youtube.com/watch?v=DH-3lz3NAuw&.
Pe 10 februarie , îndelung jertfitorul pentru Hristos (trecut 17 ani prin temniţele comuniste) şi marele duhovnic al românilor, Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Sfânta Mănăstire Petru-Vodă (Neamţ), a implinit 92 de ani. Să ne rugăm lui Dumnezeu să-i dea sănătate şi încă mulţi ani, să ne fie reazem duhovnicesc şi reper întru mărturisire. La mulţi ani!
Părintele Iustin Pîrvu s-a retras la căminul de bătrîni al Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“ • starea de sănătate este bună, urmînd tratamentul prescris •
Printr-o cunostintă aveam să aflăm de la Părintele Petroniu, economul Mănăstirii Petru Vodă, că starea de sănătate a părintelui Iustin este înspre bine. „Numai că doctorii i-au recomandat multă liniste“. Si dacă tot era în drumul nostru, am poposit si la mănăstirea de maici, în curtea căreia se află căminul de bătrîni, locul de retragere al părintelui Iustin. Acolo nici vorbă de a-l vizita, dat fiind ceasul de odihnă al după-amiezii prescris prin programul medical. De îngrijirea si supravegherea părintelui, aveam să aflăm că se ocupă un tînăr călugăr, pe nume Iustin, si Maica Iustina, egumena Mănăstirii „Acoperămîntul Maicii Domnului“. Din spusele acesteia, am înteles că părintele Iustin primeste foarte rar pe cîte cineva, asta pentru a nu-i fi tulburată linistea si, de aici, starea de sănătate. „Însă nu sînt probleme deosebite, părintele urmînd tratamentul prescris de medici“, a afirmat maica.
Credinciosii se roagă pentru sănătatea duhovnicului in continuare.
Marturia unui pelerin
În pelerinajul nostru pe la asezămintele monahale din Petru Vodă, l-am avut alături pe profesorul Dorel Rusu, un om cu mare trecere la părintele Iustin, care avea să ne povestească precum că, în urmă cu cîteva zile, se bucurase de primire în chilia duhovnicului. „Cînd am intrat am îngenunchiat si am izbucnit în lacrimi. În fata mea nu se mai afla acel părinte Iustin pe care-l cunosteam eu, dintotdeauna. Am simtit că-i lipseste acea putere de a pătrunde în mintea omului. Eu cred că datorită medicatiei prescrise. Sper, însă, că Dumnezeu îl va întări si-i va reda puterea de a ne călăuzi spiritual întru credintă, asa cum a făcut-o dintotdeauna“, a spus profesorul Dorel Rusu. Ne alăturăm celor afirmate, cu speranta că ruga celor ce-i simt lipsa va fi auzită de Divinitate.
Si ptr ca netlogul activeaza din ce in ce mai greu filmele,puteti vedea la urmatoarea adresa grupul de colindatori IOAN CUCUZEL colindandu-l pe Parintele IUSTIN PARVU
http://www.youtube.com/watch?v=SsyXupxo2xs&...
http://www.youtube.com/watch?v=DH-3lz3NAuw&.
sâmbătă, 12 februarie 2011
Întrebare: De ce să nu mă sinucid?
Întrebare: De ce să nu mă sinucid?
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus ? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus ? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Răspuns: Inima mă conduce acum către cei care se gândesc să îşi pună capăt vieţilor sinucigându-se. Dacă te afli printre ei chiar acum, trebuie să fi experimentat multe emoţii şi trăiri, precum sentimentul disperării sau cel al pierderii speranţei. Ai putea să te simţi ca în cea mai adâncă groapă, şi să te îndoieşti că ar mai putea exista chiar şi o mică rază de speranţă că lucrurile ar putea să se îmbunătăţească. Nimănui nu pare să îi pese sau să înţeleagă prin ce treci. Mai merită trăită viaţa...?
Sentimentele de istovire sunt trăite de mulţi oameni în anumite perioade sau circumstanţe ale vieţii. Întrebările care îmi veneau în minte atunci când am trecut prin goluri emoţionale au fost: "Ar putea vreodată ca asta să fie voia lui Dumnezeu pentru mine, cel creat chiar de El?"; "Este Dumnezeu prea mic pentru a mă ajuta?"; "Sunt problemele mele prea mari pentru El?"
Sunt bucuros să îţi spun că dacă vei avea răbdare câteva momente pentru a Îl lăsa pe Dumnezeu să fie chiar Dumnezeu în viaţa ta chiar acum, El îţi va demonstra cât de mare este El cu adevărat! "Căci nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere" (Luca 1:37). Probabil că cicatrici ale rănilor din trecut au condus la sentimentul copleşitor al respingerii şi abandonării. Aceasta poate să dea naştere la auto-învinovăţire, supărare, amărăciune, gânduri de răzbunare, frică bolnăvicioasă etc., toate acestea generând probleme serioase în cele mai importante dintre relaţiile cu cei apropiaţi. Cu toate acestea, sinuciderea nu va servi decât la a-i devasta pe cei dragi, pe care cu siguranţă că nu ne dorim să îi rănim niciodată; asta ar produce răni sufleteşti cu care ar trebui să se confrunte tot restul vieţii lor.
De ce să nu te sinucizi? Prietene, oricât de grele ar fi lucrurile prin care treci în viaţă, există un Dumnezeu al dragostei care te aşteaptă să Îl laşi să te ghideze cum să ieşi din tunelul disperării şi să intri în lumina Sa minunată. El este singura ta speranţă adevărată. Numele Lui este Iisus.
Acest Iisus, Fiul fără păcat al lui Dumnezeu, se identifică cu tine în ceea ce priveşte respingerea şi umilinţa. Profetul Isaia a scris despre El: "El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor." (Isaia 53:2-6).
Prietene, Iisus Hristos a îndurat toate acestea pentru ca tu să poţi avea toate păcatele tale iertate! Indiferent cât de grea este vina pe care o porţi cu tine, trebuie să ştii că El te va ierta dacă te pocăieşti în umilinţă (te întorci de la păcatele tale către Dumnezeu). "Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi (te voie elibera), iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15). Nimic din tot ce ai fi putut face tu nu este prea grav pentru ca Iisus să nu poată ierta. Unii dintre cei mai cunoscuţi slujitori ai Săi din Biblie au comis păcate grele precum crimă (Moise), adulter (regele David), precum şi abuzuri fizice şi emoţionale (apostolul Pavel). Totuşi, în Domnul Hristos ei au găsit iertare şi o viaţă nouă, trăită din abundenţă. "Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!" (Psalmul 51:2). "Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi" (2 Corinteni 5:17).
De ce nu ar trebui să te sinucizi? Prietene, Dumnezeu este gata să refacă ceea ce este "fărâmat"... şi anume viaţa pe care tu o ai chiar acum, şi mai precis faptul că tu vrei să sfârşeşti prin a te sinucide. Profetul Isaia a scris: "„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi „terebinţi ai neprihănirii,” „un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." (Isaia 61:1-3).
Vino la Iisus, şi lasă-L pe El să îţi redea bucuria şi utilitatea în viaţă încrezându-te în El pentru a începe un nou drum în viaţa ta. "Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! "Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită." (Psalmul 51:12, 15-17).
Doreşti tu să Îl accepţi pe Domnul Hristos ca Mântuitor şi Păstor al tău? El îţi va îndrepta paşii şi gândurile întotdeauna prin Cuvântul Său, Biblia. "Eu – zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta" (Psalmul 32:8). "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire”; frica de Domnul, iată comoara Sionului" (Isaia 33:6). În Hristos, chiar dacă vei mai avea lupte, de data aceasta vei avea SPERANŢĂ. El este "un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate" (Proverbe 18:24). Fie ca harul Domnului Iisus să fie cu tine la acest ceas al deciziei!
Dacă doreşti să te încrezi în Iisus Hristos ca Mântuitor al tău, spune-I lui Dumnezeu aceste cuvinte în inima ta: "Doamne, am nevoie de Tine în viaţa mea. Te rog să mă ierţi pentru tot ce am făcut până acum. Iată, îmi pun toată credinţa mea în Iisus Hristos şi cred că El este Mântuitorul meu. Te rog să mă curăţeşti, să mă vindeci şi să readuci bucuria în viaţa mea. Îţi mulţumesc pentru dragostea Ta pentru mine şi pentru moartea lui Iisus în locul meu."
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (stil bizantin, ulei pe scândură de tei, 26,8×32,8 cm) provine din Constantinopol şi a fost dăruită de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia (1559). Peste circa 30 de ani, când icoana a început să emane o lumină nemaipomenită şi i-a redat într-un chip minunat vederea fratelui Anei, aceasta a dus-o, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi a transmis-o călugărilor pentru păstrare veşnică.
Multe alte minuni s-au săvârşit la această icoană: în 1607 - la năvălirea tătarilor, în 1675 - la năvălirea turcilor (atunci apariţia pe cer, într-o strălucire neobişnuită, a Maicii Domnului, a cuviosului Iov de la Poceaev şi a îngerilor cu săbii scoase din teacă a semănat groază printre păgâni, ei nimicindu-se unul pe altul), în 1664, 1665 şi 1710 - învieri din morţi etc. În cartea inaugurată în 1841, timp de 52 de ani au fost înregistrate 26 de minuni. Din 1831 până în 1856 de icoană au fost prinse 133 de bijuterii şi alte podoabe în semn de tămăduire de boli în urma rugăciunilor adresate Maicii Domnului în faţa icoanei ei făcătoare de minuni.
Icoana a avut de suferit în repetate rânduri: din 1623 până în 1641 s-a aflat în afara mănăstirii, între anii 1720-1831 a fost sub stăpânirea uniaţilor, în 1869 a nimerit într-un incendiu devastator (i-au ars însă numai înfrumuseţările uniate, icoana şi îmbrăcămintea ei din aur şi pietre scumpe rămânând intacte).
După construirea unui nou iconostas de către Alexandru II (1861) icoana Maicii Domnului a fost pusă la nivelul III al acestuia, deasupra Cinei celei de taină, chiotul fiind înfrumuseţat cu raze din pietre scumpe ca la icoana Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev.
Cu ajutorul unui mecanism asemeni celui de la Pecerska, icoana se lasă în jos pe două panglici de mătase pentru închinarea creştinilor.
Maica Domnului nu refuză ajutorul de la icoana Sa nimănui dintre cei care se roagă Ei cu credinţă, chiar dacă aceştia nu sunt creştini ortodocşi, ci catolici, uniaţi, protestanţi ş.a. Ea îi întoarce la dreapta credinţă pe cei rătăciţi, asemeni Tatălui Ceresc care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45).
Să înălţăm neîncetat rugăciuni fierbinţi în faţa icoanei de la Poceaev către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea neamului creştinesc.
Multe alte minuni s-au săvârşit la această icoană: în 1607 - la năvălirea tătarilor, în 1675 - la năvălirea turcilor (atunci apariţia pe cer, într-o strălucire neobişnuită, a Maicii Domnului, a cuviosului Iov de la Poceaev şi a îngerilor cu săbii scoase din teacă a semănat groază printre păgâni, ei nimicindu-se unul pe altul), în 1664, 1665 şi 1710 - învieri din morţi etc. În cartea inaugurată în 1841, timp de 52 de ani au fost înregistrate 26 de minuni. Din 1831 până în 1856 de icoană au fost prinse 133 de bijuterii şi alte podoabe în semn de tămăduire de boli în urma rugăciunilor adresate Maicii Domnului în faţa icoanei ei făcătoare de minuni.
Icoana a avut de suferit în repetate rânduri: din 1623 până în 1641 s-a aflat în afara mănăstirii, între anii 1720-1831 a fost sub stăpânirea uniaţilor, în 1869 a nimerit într-un incendiu devastator (i-au ars însă numai înfrumuseţările uniate, icoana şi îmbrăcămintea ei din aur şi pietre scumpe rămânând intacte).
După construirea unui nou iconostas de către Alexandru II (1861) icoana Maicii Domnului a fost pusă la nivelul III al acestuia, deasupra Cinei celei de taină, chiotul fiind înfrumuseţat cu raze din pietre scumpe ca la icoana Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev.
Cu ajutorul unui mecanism asemeni celui de la Pecerska, icoana se lasă în jos pe două panglici de mătase pentru închinarea creştinilor.
Maica Domnului nu refuză ajutorul de la icoana Sa nimănui dintre cei care se roagă Ei cu credinţă, chiar dacă aceştia nu sunt creştini ortodocşi, ci catolici, uniaţi, protestanţi ş.a. Ea îi întoarce la dreapta credinţă pe cei rătăciţi, asemeni Tatălui Ceresc care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45).
Să înălţăm neîncetat rugăciuni fierbinţi în faţa icoanei de la Poceaev către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Apărătoarea neamului creştinesc.
Rugaciunea lui Iisus in Gradina GHETSEMANI
Rugaciun
ea lui Iisus, inaltata in Gradina Ghetsemani
...cunoscuta ca rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 17)
1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveşte pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata veşnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata veşnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Şi acum, preaslaveste-Ma Tu, Psrinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat şi cuvantul Tău l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeşte-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei să fie sfintiti întru adevar.
20. Dar nu numai pentru aceştia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toţi sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, aşa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si aceştia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.
Aceeasi rugaciune in alta traducere:
1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: "Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,
2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vecinica tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
3. Si viata vecinica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
4. Eu Te-am proslavit pe pamint, am sfirşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s-o fac.
5. Şi acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.
6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau si Tu Mi i-ai dat; si ei au păzit Cuvantul Tau.
7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
8. Caci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca dela Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimes.
9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: -
10. tot ce este al Meu, este al Tau si ce este al Tau, este al Meu, -si Eu sunt proslavit in ei.
11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeşte, in Numele Tau, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei sa fie una, cum suntem si noi.
12. Cand eram cu ei in lume, îi pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a perit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentruca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.
14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i -a urat, pentruca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog sa -i iei din lume, ci sa -i pazeşti de cel rau.
16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste -i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.
18. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume.
19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.
20. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.
21.Mă rog ca toţi sa fie una, cum Tu, Tata, eşti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes.
22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi suntem una, -
23. Eu in ei, si Tu in Mine; -pentruca ei sa fie in chip desavirsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
24.Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.
25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te -a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimes.
26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li -L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei si Eu sa fiu in ei.”
ea lui Iisus, inaltata in Gradina Ghetsemani ...cunoscuta ca rugaciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli si pentru toti credinciosii (Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 17)
1. Acestea a vorbit Iisus şi, ridicand ochii Sai la cer, a zis: Parinte, a venit ceasul! Preaslaveşte pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca.
2. Precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata veşnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui.
3. Si aceasta este viata veşnica: Sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.
4. Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant; lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, l-am savarsit.
5. Şi acum, preaslaveste-Ma Tu, Psrinte, la Tine Insuti, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai inainte de a fi lumea.
6. Aratat-am numele Tau oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tai erau si Mie Mi i-ai dat şi cuvantul Tău l-au pazit.
7. Acum au cunoscut ca toate cate Mi-ai dat sunt de la Tine;
8. Pentru ca cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca de la Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimis.
9. Eu pentru acestia Ma rog; nu pentru lume Ma rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, ca ai Tai sunt.
10. Si toate ale Mele sunt ale Tale si ale Tale sunt ale Mele si M-am preaslavit intru ei.
11. Si Eu nu mai sunt in lume, iar ei in lume sunt si Eu vin la Tine. Parinte Sfinte, pazeşte-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat, ca sa fie una precum suntem si Noi.
12. Cand eram cu ei in lume, Eu ii pazeam in numele Tau, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am pazit si n-a pierit nici unul dintre ei, decat fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Iar acum, vin la Tine si acestea le graiesc in lume, ca sa fie deplina bucuria Mea in ei.
14. Eu le-am dat cuvantul Tau si lumea i-a urat, pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Ma rog ca sa-i iei din lume, ci ca sa-i pazeşti pe ei de cel viclean.
16. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul.
18. Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume.
19. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei să fie sfintiti întru adevar.
20. Dar nu numai pentru aceştia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor,
21. Ca toţi sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, aşa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.
22. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem:
23. Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.
24. Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa vada slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru ca Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii.
25. Parinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, si aceştia au cunoscut ca Tu M-ai trimis.
26. Si le-am facut cunoscut numele Tau si-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei.
Aceeasi rugaciune in alta traducere:
1. Dupa ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: "Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine,
2. dupa cum I-ai dat putere peste orice faptura, ca sa dea viata vecinica tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu.
3. Si viata vecinica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.
4. Eu Te-am proslavit pe pamint, am sfirşit lucrarea, pe care Mi-ai dat -o s-o fac.
5. Şi acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine Insuti cu slava, pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.
6. Am facut cunoscut Numele Tau oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tai erau si Tu Mi i-ai dat; si ei au păzit Cuvantul Tau.
7. Acum au cunoscut ca tot ce Mi-ai dat Tu, vine dela Tine.
8. Caci le-am dat cuvintele, pe cari Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit si au cunoscut cu adevarat ca dela Tine am iesit si au crezut ca Tu M-ai trimes.
9. Pentru ei Ma rog. Nu Ma rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru ca sunt ai Tai: -
10. tot ce este al Meu, este al Tau si ce este al Tau, este al Meu, -si Eu sunt proslavit in ei.
11. Eu nu mai sunt in lume, dar ei sunt in lume si Eu vin la Tine. Sfinte Tata, pazeşte, in Numele Tau, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei sa fie una, cum suntem si noi.
12. Cand eram cu ei in lume, îi pazeam Eu in Numele Tau. Eu am pazit pe aceia, pe cari Mi i-ai dat; si niciunul din ei n-a perit, afara de fiul pierzarii, ca sa se implineasca Scriptura.
13. Dar acum, Eu vin la Tine; si spun aceste lucruri, pe cand sunt inca in lume, pentruca sa aiba in ei bucuria Mea deplina.
14. Le-am dat Cuvantul Tau; si lumea i -a urat, pentruca ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume.
15. Nu Te rog sa -i iei din lume, ci sa -i pazeşti de cel rau.
16. Ei nu sunt din lume, dupa cum nici Eu nu sunt din lume.
17. Sfinteste -i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul.
18. Cum M-ai trimes Tu pe Mine in lume, asa i-am trimes si Eu pe ei in lume.
19. Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar.
20. Si ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor.
21.Mă rog ca toţi sa fie una, cum Tu, Tata, eşti in Mine, si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimes.
22. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat -o Tu, pentruca ei sa fie una, cum si noi suntem una, -
23. Eu in ei, si Tu in Mine; -pentruca ei sa fie in chip desavirsit una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimes, si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.
24.Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie împreuna cu Mine si aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.
25. Neprihanitule Tata, lumea nu Te -a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut si acestia au cunoscut ca Tu M-ai trimes.
26. Eu le-am facut cunoscut Numele Tau si li -L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei si Eu sa fiu in ei.”
Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Întrebare: Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Răspuns: Faptele Apostolilor 13:38 spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”
Ce este iertarea păcatelor şi de ce aş avea nevoie de ea?
Cuvântul “iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine.
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dăcă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51:4). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora (Matei 25:46; Ioan 3:36).
Iertarea – Cum aş putea să o obţin?
Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El... are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.
Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din Romani 6:23 spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam - moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din Romani 6:23 este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Iertarea – este chiar atât de uşor să o primesc?
Da, este chiar atât de uşor! Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. "Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!"
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Ascultati aici o minunata predica a parintelui TEOFIL ROMAN la Sf manastire NICULA despre iartarea aproapelui.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/e87a012c00...
Întrebare: Cum primesc iertarea păcatelor de la Dumnezeu?
Răspuns: Faptele Apostolilor 13:38 spun că “Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea pacatelor.”
Ce este iertarea păcatelor şi de ce aş avea nevoie de ea?
Cuvântul “iertare” înseamnă a curăţa ceva, a scuza, a anula o vină sau o datorie. Atunci când greşim faţă de cineva, ne cerem iertare pentru a restabili relaţia cu acea persoană. Iertarea nu este obţinută pentru că cel vinovat ar merita să fie iertat. Nimeni nu merită să fie iertat. Iertarea este un act al dragostei, îndurării/milei, şi harului. Iertarea este o decizie de a nu avea nimic împotriva unei alte persoane, în ciuda a ceea ce ar fi făcut rău pentru tine.
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu. Pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dăcă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”. Toate păcatele sunt la urma urmei un act de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51:4). Astfel, este clar că avem nevoie disperată de iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă păcatele noastre nu sunt iertate, atunci vom petrece eternitatea suferind consecinţele acestora (Matei 25:46; Ioan 3:36).
Iertarea – Cum aş putea să o obţin?
Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El... are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi.
Singura pedeapsă pentru păcatele noastre este moartea. Prima parte din Romani 6:23 spune că “plata păcatului este moartea…” Moartea eternă este consecinţa păcatelor noastre. Dumnezeu, în planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam - moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 proclamă: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28). Slavă lui Dumnezeu, căci prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos, a doua parte a versetului din Romani 6:23 este un adevăr, şi anume că “…darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru.”
Vrei tu ca păcatele tale să fie iertate? Te mai apasă încă sentimentul de vinovăţie că nu pare să poţi merge mai departe? Iertarea păcatelor tale este posibilă dăcă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, crezând că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta! Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”
Iertarea – este chiar atât de uşor să o primesc?
Da, este chiar atât de uşor! Nu poţi câştiga cu ceva iertarea din partea lui Dumnezeu. Nu poţi să plăteşti cu ceva ca să capeţi iertarea de la Dumnezeu. O poţi numai primi, prin credinţă, prin harul şi îndurarea lui Dumnezeu. Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitor personal şi astfel să primeşti iertarea de la Dumnezeu, iată o rugăciune simplă care te va ajuta. Totuşi ţine minte: rostirea acestei rugăciuni sau a oricărei alte rugăciuni nu te va mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcate. Această rugăciune este numai o modalitate de a îţi exprima către Dumnezeu credinţa ta în El şi de a-I mulţumi pentru că ţi-a dăruit mântuirea. "Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Însă Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îţi mulţumesc pentru harul tău minunat şi pentru iertarea de păcate! Amin!"
Ai luat decizia de a-L accepta pe Hristos ca Mântuitor al tău ca urmare a ceea ce ai citit mai sus? Dacă da, apasă pe butonul "Astăzi L-am primit pe Hristos", de mai jos.
Ascultati aici o minunata predica a parintelui TEOFIL ROMAN la Sf manastire NICULA despre iartarea aproapelui.
http://www.trilulilu.ro/alinutza109/e87a012c00...
miercuri, 9 februarie 2011
Sfantul Mina
Sfantul Mina
miercuri, 10 noiembrie 2010 la 15:22
Despre Sf Mina
mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia!
Despre Sf Mina se stie ca s-a nascut in anul 285 in Egipt, in familie crestina, parintii sai numindu-se Eudixius si Eufemia. Parintii sai nu au avut multa vreme copii. In timpul unei sarbatori inchinate Maicii Domnului, Eufemia s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa ii daruiasca un copil, iar la sfarsitul rugaciunii sale, dinspre icoana s-a auzit rostit "Amin". Cateva luni mai tarziu, avea sa se nasca biunecuvantatul copil Mina. Tatal sau a murit pe cand el avea 11 ani, iar mama sa pe cand avea 14 ani; la 15 ani el s-a inrolat in armata romana, unde I s-a dat un rang inalt, datorita numelui tatalui sau.
In vizita la Sfantul Mina
A slujit in Algeria, timp de 3 ani, ca ostas. Aceasta se intampla pe vremea imparatilor romani pagani Diocletian si Maximilian, care au dat porunca sa fie chinuiti si ucisi toti crestinii care nu se vor inchina la idoli. Scarbit si mahnit de privelistea crestinilor obligati a se inchina la idoli, a plecat in pustiu, timp de 5 ani ducand viata de anahoret, in post si rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu.
In al cincilea an de pustnmicie, Mina a avut o revelatie, in care a vazut un inger care incununa martirii cu coronite, iar in timp ce se gandea la viziunea sa, a auzit un glas care a spus: " Fii binecuvantat Mina, cel care ai fost chemat la viata pioasa inca din copilaria ta. Tu vei fi incununat cu trei cununi: una pentru puritatea / celibatul tau, a doua pentru viata ascetica, iar a treia pentru mucenicie".
"Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie" (Sinaxar). A fost martirizat in anul 309, in Frigia.
Se spune soldatii care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul sau in foc, dar timp de 3 zile nu a ars, astfel incat corpul sau a putut fi luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, se spune ca un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sf Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Intr-un anume loc, nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sf Mina.
Timp de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de Mina, ostasul mucenic, pana cand intr-un anume loc din desert, oile bolnave ale unui pastor au inceput sa se vindece miraculous si chiar pastoral insusi s-a tamaduit. Vestea s-a dus repede, bolnavii au inceput sa vina, fara sa stie care este de fapt cauza acestor vindecari. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole ( Constantin cel Mare sau Zeno), bolnava de lepra,a fost trimisa acolo spre tamaduire. Stand noaptea pe malul apei, in locul in care se faceau minuni, Sf Mare Mucenic Mina i s-a aratat in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa se cladeasca o biserica in cinstea sa. Dimineata, fata era vindecata si a spus insotitorilor sai visul.
Pe acel loc, la 45 km sud-vest de Alexandria, imparatul de la Constantinopole a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras a fost construit pe acel loc, cuprinzand strazi, cladiri, biserici si baptisteriu, o cladire cu doua aripi pentru bolnavi ( de o parte barbati, de alta parte femei si copii), magazine. Orasul Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine, sticlute de ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sf Mina fiind descoperite in siteuri arhelologice din diverse tari apartinand spatiului mediteraneean, ca de exemplu: in Heidelberg - Germania, Milano - Italia, Dalmatia - Croatia, Marsilia - Franta, Dongola - Sudan si in Jerusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orasul a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 - 1907.
In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sf Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei ( papa intre anii 1959 - 1971) a costruit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sf Mina si ale papei. Aici vietuiesc acum 101 calugari, care slujesc Sfanta Liturghie de 3 ori pe zi ( de la orele 6, de la 8 si de la 10).
Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena - orasul de marmura al Sf Mina - este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere. Plecand din Cairo spre Alexandria, pe la mijlocul zilei se viziteaza Wadi Natrun - locurile patericului egiptean - iar apoi se ajunge la manastirea Sf Mina, aflata cu 45 km inainte de Alexandria. Profilul impunator al manastirii din pustiu se profileaza pe cerul dupa-amiezii si intrand, pelerinul este absolut impresionat atat de dimensiunea catedralei, de mozaicurile imense si foarte frumoase de pe pereti reprezentand scene din viata Mantuitorului, dar si de multimea credinciosilor crestini, multi cu copii in brate, care vin sa se inchine la sfintele moaste ale Sf Mina, grabnic ajutator si mare factor de minuni.
Moastele Sfantului Mina
Ne-am descaltat cu totii la intrarea in spatiul din dreapta catedralei, in care se afla moastele Sf Mina si un superb mozaic care il reprezinta si am asteptat piosi la rand, sa ne inchinam celui care ne-a fost de atatea ori direct ajutator. Il cunosteam pe Sf Mina de acasa, din viata noastra de zi cu zi, ca fiind sfantul catre care, daca pui rugaciune, pe loc te ajuta sa gasesti lucrul pierdut sau sa se resolve o problema de nedreptate; si nu doar acestea. Ne-a mirat insa reprezentarea egipteana a Sf Mina, ca tanar ostas, cu ambele brate ridicate pentru inchinare si cu doua camile aflate de o parte si de alta a sa. Am aflat astfel ca doar doi sfinti egipteni sunt astfel reprezentati - Sf Mina si Sf Pavel - primul eremit ( a carui loc de vietuire s-a aflat aproape de cel al Sf Antonie cel Mare, mult mai cunoscut decat Sf Pavel); iar camilele fac referinta la episodul din viata sfantului Mina in care animalele au refuzat sa duca mai departe trupul mucenicului, aratand astfel voia Domnului si fixand definitiv locul de tamaduire si inchinare. Aici, in desert.
Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf Mina ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic. Noi romanii am ajuns la Manastirea Sf Mina chiar in 11 noiembrie 2008, dar am constatat ca Biserica Copta il pomeneste in data de 24 noiembrie.
"O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !
http://www.trilulilu.ro/athoss/433da6e46165fe
mai tot romanul a auzit pentru ca, asa cum scrie in acatist, Numele tau, mai mult decat oricare altul dintre sfinti, s-a facut crestinilor mai dorit, Mina, pentru aflarea grabnica si indestulatoare a orice pagubiri suferite de dansii. Pentru care si astazi patimind cei ce stau fata icoanei Tale cu credinta se roaga a te milostivi spre ei, mangaindu-i si indeplinind cererea lor, ca sa-ti aduca lauda, cantand: Aliluia! Despre Sf Mina se stie ca s-a nascut in anul 285 in Egipt, in familie crestina, parintii sai numindu-se Eudixius si Eufemia. Parintii sai nu au avut multa vreme copii. In timpul unei sarbatori inchinate Maicii Domnului, Eufemia s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sa ii daruiasca un copil, iar la sfarsitul rugaciunii sale, dinspre icoana s-a auzit rostit "Amin". Cateva luni mai tarziu, avea sa se nasca biunecuvantatul copil Mina. Tatal sau a murit pe cand el avea 11 ani, iar mama sa pe cand avea 14 ani; la 15 ani el s-a inrolat in armata romana, unde I s-a dat un rang inalt, datorita numelui tatalui sau.
In vizita la Sfantul Mina
A slujit in Algeria, timp de 3 ani, ca ostas. Aceasta se intampla pe vremea imparatilor romani pagani Diocletian si Maximilian, care au dat porunca sa fie chinuiti si ucisi toti crestinii care nu se vor inchina la idoli. Scarbit si mahnit de privelistea crestinilor obligati a se inchina la idoli, a plecat in pustiu, timp de 5 ani ducand viata de anahoret, in post si rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu.
In al cincilea an de pustnmicie, Mina a avut o revelatie, in care a vazut un inger care incununa martirii cu coronite, iar in timp ce se gandea la viziunea sa, a auzit un glas care a spus: " Fii binecuvantat Mina, cel care ai fost chemat la viata pioasa inca din copilaria ta. Tu vei fi incununat cu trei cununi: una pentru puritatea / celibatul tau, a doua pentru viata ascetica, iar a treia pentru mucenicie".
"Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie" (Sinaxar). A fost martirizat in anul 309, in Frigia.
Se spune soldatii care l-au ucis pe Mina au aruncat trupul sau in foc, dar timp de 3 zile nu a ars, astfel incat corpul sau a putut fi luat de catre sora sa, care impreuna cu niste soldati l-au dus la Alexandria pentru a fi pus intr-o biserica. Atunci cand persecutia contra crestinilor a incetat, se spune ca un inger i-a aparut Papei Atanasie al Alexandriei, spunandu-i sa ia trupul Sf Mina, sa-l puna pe o camila si sa-l duca in Desertul de Vest. Intr-un anume loc, nu departe de Alexandria, la marginea Lacului Mariut, camila nu au mai vrut sa se miste, oricat au incercat crestinii sa o faca sa mearga mai departe. Au inteles astfel ca este un semn de la Dumnezeu si in acel loc au ingropat trupul Sf Mina.
Timp de cateva secole, nu s-a mai stiut nimic de Mina, ostasul mucenic, pana cand intr-un anume loc din desert, oile bolnave ale unui pastor au inceput sa se vindece miraculous si chiar pastoral insusi s-a tamaduit. Vestea s-a dus repede, bolnavii au inceput sa vina, fara sa stie care este de fapt cauza acestor vindecari. Locul devenise atat de cunoscut, incat chiar fiica Imparatului de la Constantinopole ( Constantin cel Mare sau Zeno), bolnava de lepra,a fost trimisa acolo spre tamaduire. Stand noaptea pe malul apei, in locul in care se faceau minuni, Sf Mare Mucenic Mina i s-a aratat in vis, descoperind ca acolo se afla sfintele sale moaste si poruncind sa se cladeasca o biserica in cinstea sa. Dimineata, fata era vindecata si a spus insotitorilor sai visul.
Pe acel loc, la 45 km sud-vest de Alexandria, imparatul de la Constantinopole a ordonat ridicarea nu doar a unei catedrale, ci un intreg oras a fost construit pe acel loc, cuprinzand strazi, cladiri, biserici si baptisteriu, o cladire cu doua aripi pentru bolnavi ( de o parte barbati, de alta parte femei si copii), magazine. Orasul Sf Mina a devenit unul dintre cele mai vestite locuri de pelerinaj si tamaduire ale lumii crestine, sticlute de ulei sau apa sfintita pe care era gravat numele Sf Mina fiind descoperite in siteuri arhelologice din diverse tari apartinand spatiului mediteraneean, ca de exemplu: in Heidelberg - Germania, Milano - Italia, Dalmatia - Croatia, Marsilia - Franta, Dongola - Sudan si in Jerusalim. La mijlocul sec al VII-lea, orasul a fost distrus de catre musulmani. Primele excavari pentru punerea in valoare a siteului arheologic Abu Mena au inceput in tre anii 1905 - 1907.
In prezent, la aproximativ 1 km distanta de orasul Sf Mina, Papa Chiril VI al Alexandriei ( papa intre anii 1959 - 1971) a costruit una dintre cele mai impresionante si faimoase manastiri ale Egiptului, in care se afla spre inchinare moastele Sf Mina si ale papei. Aici vietuiesc acum 101 calugari, care slujesc Sfanta Liturghie de 3 ori pe zi ( de la orele 6, de la 8 si de la 10).
Din anul 1979 siteul arheologic Abu Mena - orasul de marmura al Sf Mina - este inclus in Lista UNESCO a Siteurilor din Patrimoniul Universal, pentru ca din anul 2001 sa intre pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial aflate in pericol de distrugere. Plecand din Cairo spre Alexandria, pe la mijlocul zilei se viziteaza Wadi Natrun - locurile patericului egiptean - iar apoi se ajunge la manastirea Sf Mina, aflata cu 45 km inainte de Alexandria. Profilul impunator al manastirii din pustiu se profileaza pe cerul dupa-amiezii si intrand, pelerinul este absolut impresionat atat de dimensiunea catedralei, de mozaicurile imense si foarte frumoase de pe pereti reprezentand scene din viata Mantuitorului, dar si de multimea credinciosilor crestini, multi cu copii in brate, care vin sa se inchine la sfintele moaste ale Sf Mina, grabnic ajutator si mare factor de minuni.
Moastele Sfantului Mina
Ne-am descaltat cu totii la intrarea in spatiul din dreapta catedralei, in care se afla moastele Sf Mina si un superb mozaic care il reprezinta si am asteptat piosi la rand, sa ne inchinam celui care ne-a fost de atatea ori direct ajutator. Il cunosteam pe Sf Mina de acasa, din viata noastra de zi cu zi, ca fiind sfantul catre care, daca pui rugaciune, pe loc te ajuta sa gasesti lucrul pierdut sau sa se resolve o problema de nedreptate; si nu doar acestea. Ne-a mirat insa reprezentarea egipteana a Sf Mina, ca tanar ostas, cu ambele brate ridicate pentru inchinare si cu doua camile aflate de o parte si de alta a sa. Am aflat astfel ca doar doi sfinti egipteni sunt astfel reprezentati - Sf Mina si Sf Pavel - primul eremit ( a carui loc de vietuire s-a aflat aproape de cel al Sf Antonie cel Mare, mult mai cunoscut decat Sf Pavel); iar camilele fac referinta la episodul din viata sfantului Mina in care animalele au refuzat sa duca mai departe trupul mucenicului, aratand astfel voia Domnului si fixand definitiv locul de tamaduire si inchinare. Aici, in desert.
Se pare ca reprezentarea din icoane a Sf Mina ca ostas in varsta, calare pe cal, nu are suport biografic. Noi romanii am ajuns la Manastirea Sf Mina chiar in 11 noiembrie 2008, dar am constatat ca Biserica Copta il pomeneste in data de 24 noiembrie.
"O, preafericite Mucenice Mina, asculta rugaciunea noastra ce-ti aducem din toata inima, ca sa ne izbavesti pre noi de boale si de primejdii, spre a cinsti pomenirea ta si a marturisi minunile, pe care cu puterea darului Sfantului Duh le faci noua celor ce cu credinta cantam: Aliluia !
http://www.trilulilu.ro/athoss/433da6e46165fe
Abonați-vă la:
Postări (Atom)