marți, 7 februarie 2012

Vrei să schimbi răul din lume?

Vrei să schimbi răul din lume?

Te manii cand vezi si auzi despre atata nedreptate in lume? Rabufnesti, te revolti si te intrebi cum de mai suporta Dumnezeu pe unii oameni, carora nici oameni nu-ti mai vine sa le spui?
Atunci tine minte acestea:
Cum se tine o mancare proaspata? o sarezi.Iar daca mancarea s-a stricat inainte de vreme inseamna ca nu a avut destula sare, sau sarea era slaba, deci putem da vina pe sarea din mancare, pentru ca ea era datoare sa tina mancarea nealterata. Crestinii sunt sarea pamantului iar daca cineva este suparat ca lumea s-a stricat de-atata rautate si nedreptate, atunci principalii vinovati suntem noi. Ca daca sarea era buna, daca avea tarie, atunci nu se strica lucrul care o tine, dar pentru ca sarea s-a diluat cu comoditati, s-a scorojit cu indiferenta, si compromisuri atunci nu-i normal sa stea lucrurile asa cum sunt acum?
Decat sa aratam cu degetul la nedreptatea de la televizor sau din ziar sau cea din gura lumii, mai bine aratam cu degetul spre nedreptatea si supeficialitatea noastra si-atunci vom intelege lucrurile mai bine.
Pana cand vom arata cu degetul la ceilalti, si la noi nu? Pana cand vom numi raul din noi "neputinta", iar raul din aproapele nostru "faradelege"? Pana cand vom incerca sa-i schimbam pe ceilalti, dar pe noi nu?
Cine e satul de rautatea lumii in care traieste, poate incepe sa o opreasca, incepand cu nedreptatea din el. Pentru ca cel mai mare rau din lume nu este cel pe care il vad in aproapele, ci raul din mine cu care ma complac mereu, cu care ma indulcesc tot timpul, caruia in gasesc indreptatiri din orice, desi stiu ca Dumnezeu imi da puterea sa-l biruiesc.
Cum sa indreptez pe cineva nedrept, daca eu sunt la randul meu nedrept si lucrator al rautatii? "Doctore, vindeca-te pe tine insuti!". Asa ne spune Mantuitorul.
Aceasta este marea noastra vina, ca putem sa schimbam ceva, incepand cu noi, dar nu facem nimic. De ce? Pentru ca nu-i usor sa te lepezi de tine, nu-i usor sa-ti iei crucea si sa urmezi Mantuitorului, nu-i usor sa rastignim de buna-voie omul cel vechi din noi, ca sa invie omul cel nou, omul duhovnicesc.
Iata insa ce putem face:
"Scopul vietii crestine este dobândirea Duhului Sfânt. Dobândeste pacea launtrica si mii de suflete se vor mântui in jurul tau. Totul este subordonat agonisirii acestei paci, alipirea de Biserica, adevarata nadejde, îndepartarea de patimi, iertarea greselilor, neosândirea aproapelui, tacerea launtrica. Nimic nu este mai bun decât acea pace în Hristos, prin care sunt respinse navalirile durerilor celor rele, din vazduhuri si de pe pamânt. Caci lupta noastra nu este împotriva trupului si a sângelui, ci impotriva începatoriilor, împotriva stâpâniilor, împotriva stapînitorilor intunericului acestui veac, împotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduhuri (Efeseni 6, 12).
Un om intelept îsi indreapta duhul înauntrul sau si îl coboara in inima sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl lumineaza si el se afla într-o stare de liniste suprapamânteasca, adica, având constiinta împacata, caci el contempla harul Sfântului Duh în interiorul sau, dupa cuvântul lui Dumnezeu: ,,Unde este pace, acolo salaslueste El". Cel care merge în pace aduna ca si cu o lingura darurile harului.Când un om dobândeste pacea, atunci poate revarsa siasupra altora lumina sufletului sau..." (Sf. Serafim de Sarov)

Un comentariu:

  1. "Scopul vietii crestine este dobândirea Duhului Sfânt. Dobândeste pacea launtrica si mii de suflete se vor mântui in jurul tau. "
    Doamne miluieste ne!

    RăspundețiȘtergere