Explicarea celor 9 FERCIRI=parintele Galeriu
4 zile in urma la 12:13
1] "Fericiti cei saraci cu duhul, ca a acelora este imparatia cerurilor"
Prin cuvintele "saraci cu duhul" se inteleg acei oameni care niciodata nu socotesc, ca au agonisit din destul invataturi folositoare, deprinderi frumoase, fapte bune si tot felul de comori sufletesti si niciodata nu se ingamfeaza cu ceea ce au, niciodata nu se dau lenei, ci necontenit se straduiesc pe calea binelui si roaga staruitor pe Dumnezeu sa le dea ajutorul Sau, ca sa o scoata la bun sfarsit. Acestor suflete, vesnic framantate de dorul de mai bine, Mantuitorul le fagaduieste odihna si fericirea vietii de veci, caci acesta este intelesul de aici al zicerii "imparatia cerului".
2] "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia"
Intelesul acestei fericiri este, ca cei care plang, adica se caiesc de pacatele facute, vor dobandi mangaiere sau iertare. Nimeni nu trebuie dar sa deznadajduiasca cauza pacatelor ce a facut si sa cada in nepasare si nelucrare, ci numai sa-i para rau in chip sincer si Dumnezeu il va ajuta.
3] "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul"
Blandetea este o insusire a sufletului, neaparat trebuitoare pentru bunul trai al oamenilor laolalta.Daca in societate n-ar fi si oameni blanzi , care sa indure fara murmur vorbele aspre si nedreptatile celor rai si violenti, care sa raspunda cu o vorba buna la insulte, cu un suras la amenintari, care sa stie intotdeauna sa potoleasca pornirile celor patimasi si sa pregateasca in tot locul un fel de atmosfera calda si aromata, atunci desigur certurile si scandalurile nu s-ar mai sfarsi si traiul pe pamant ar fi de nesuferit. Pentru acest cuvant, Mantuitorul fericeste pe cei blanzi , fagaduindu-le stapanirea pamanteasca, adica fericirea chiar si in aceasta viata, pe langa cea din viata viitoare, pe care si-au asigurat-o. Si intr-adevar, cel bland imparateste pe pamant, caci oricat de neinsemnat ar fi locul ce ocupa, el este iubit si cinstit de toti, e multumit in sufletul sau si daca ii lipseste ceva, usor gaseste.
4] "Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate , ca aceia se vor satura"
Aceasta fericire priveste nu numai pe aceia care sufera tot felul de nedreptati si de aceea doresc dreptatea cum doreste cel flamand paine si cel insetat apa, ci mai ales pe cei care sunt dureros impresionati de observarea nedreptatii ce domneste intre oameni, aproape oriunde ne aruncam privirile si care doresc din toata inima ca, nedreptatea sa ia sfarsit cat mai degraba. Si unii si altii se vor satura de ceea ce doresc, caci Dumnezeu judecatorul, cal nepartinitor, va tine judecata, va da dreptate tuturor celor ce au fost lipsiti de ea si va pedepsi cu asprime pe savarsitorii de nedreptate.
5] "Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui"
Milostivi se zic acei oameni care dau din inima tot ajutorul ce pot celor care se afla in nevoie si nenorocire. Milostenia izvoraste din dragoste si este tot atat de folositoare si celui ce o primeste ca si celui ce o face. Milostivul va fi la randul sau miluit de Dumnezeu atat in viata aceasta, cat si la judecata de apoi. Faptele milosteniei sunt de doua feluri : unele care privesc sufletul si altele care privesc trupul.
Dintre cele care privesc sufletul cele mai insemnate sunt :
a) intoarcerea celor rataciti si aducerea lor pe calea cea dreapta;
invatarea celor nestiutori si nepriceputi;
c) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat;
d) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru;
e) mangaierea celor intristati ;
f) rasplatirea raului cu bine;
g) iertarea gresalelor impotriva noastra.
Cele mai insemnate fapte de milostenie cu privire la trup sunt urmatoarele :
a) ospatarea celui flamand;
adaparea celui insetat;
c) imbracarea celui gol;
d) cercetarea celor din inchisori;
e) cercetarea celor bolnavi;
f) gazduirea calatorilor;
g) ingroparea celor ce au murit in saracie sau pe care n-are cine sa-i ingroape.
6] "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
Aici se fericesc cei cu inima curata, adica cei care alunga din inima orice gand sau dorinta rea. Acestora li se fagaduieste ca plata vederea lui Dumnezeu, adica petrecerea impreuna cu Dansul, ceea ce este cea mai mare fericire in viata viitoare.
7] "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
Pacea este cel dintai lucru de care asezarile omenesti mari si mici au neaparat nevoie, ca sa poata inflori. Cine ajuta la pastrarea pacii , a bunei intelegeri, acolo unde ea domneste si la intoarcerea ei acolo unde a fost tulburata, acela face oamenilor nespus de mare bine si dobandeste dreptul de a se numi "Fiul lui Dumnezeu", nume care ne aminteste de adevaratul Fiul al lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume spre a aduce pace intre oameni.
8] "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor"
In ea se fericesc cei prigoniti pentru dreptate, adica pentru ca au marturisit adevarul si li se fagaduieste-ca si celor saraci cu duhul-imparatia cerurilor.
9] "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor izgoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra din pricina mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri"
Aici se fericesc cei careindura tot felul de prigoniri din cauza sau pentru numele lui Hristos, adica pentru ca sunt crestini si li se fagaduieste mare rasplata in cer.
Prin cuvintele "saraci cu duhul" se inteleg acei oameni care niciodata nu socotesc, ca au agonisit din destul invataturi folositoare, deprinderi frumoase, fapte bune si tot felul de comori sufletesti si niciodata nu se ingamfeaza cu ceea ce au, niciodata nu se dau lenei, ci necontenit se straduiesc pe calea binelui si roaga staruitor pe Dumnezeu sa le dea ajutorul Sau, ca sa o scoata la bun sfarsit. Acestor suflete, vesnic framantate de dorul de mai bine, Mantuitorul le fagaduieste odihna si fericirea vietii de veci, caci acesta este intelesul de aici al zicerii "imparatia cerului".
2] "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia"
Intelesul acestei fericiri este, ca cei care plang, adica se caiesc de pacatele facute, vor dobandi mangaiere sau iertare. Nimeni nu trebuie dar sa deznadajduiasca cauza pacatelor ce a facut si sa cada in nepasare si nelucrare, ci numai sa-i para rau in chip sincer si Dumnezeu il va ajuta.
3] "Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul"
Blandetea este o insusire a sufletului, neaparat trebuitoare pentru bunul trai al oamenilor laolalta.Daca in societate n-ar fi si oameni blanzi , care sa indure fara murmur vorbele aspre si nedreptatile celor rai si violenti, care sa raspunda cu o vorba buna la insulte, cu un suras la amenintari, care sa stie intotdeauna sa potoleasca pornirile celor patimasi si sa pregateasca in tot locul un fel de atmosfera calda si aromata, atunci desigur certurile si scandalurile nu s-ar mai sfarsi si traiul pe pamant ar fi de nesuferit. Pentru acest cuvant, Mantuitorul fericeste pe cei blanzi , fagaduindu-le stapanirea pamanteasca, adica fericirea chiar si in aceasta viata, pe langa cea din viata viitoare, pe care si-au asigurat-o. Si intr-adevar, cel bland imparateste pe pamant, caci oricat de neinsemnat ar fi locul ce ocupa, el este iubit si cinstit de toti, e multumit in sufletul sau si daca ii lipseste ceva, usor gaseste.
4] "Fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate , ca aceia se vor satura"
Aceasta fericire priveste nu numai pe aceia care sufera tot felul de nedreptati si de aceea doresc dreptatea cum doreste cel flamand paine si cel insetat apa, ci mai ales pe cei care sunt dureros impresionati de observarea nedreptatii ce domneste intre oameni, aproape oriunde ne aruncam privirile si care doresc din toata inima ca, nedreptatea sa ia sfarsit cat mai degraba. Si unii si altii se vor satura de ceea ce doresc, caci Dumnezeu judecatorul, cal nepartinitor, va tine judecata, va da dreptate tuturor celor ce au fost lipsiti de ea si va pedepsi cu asprime pe savarsitorii de nedreptate.
5] "Fericiti cei milostivi , ca aceia se vor milui"
Milostivi se zic acei oameni care dau din inima tot ajutorul ce pot celor care se afla in nevoie si nenorocire. Milostenia izvoraste din dragoste si este tot atat de folositoare si celui ce o primeste ca si celui ce o face. Milostivul va fi la randul sau miluit de Dumnezeu atat in viata aceasta, cat si la judecata de apoi. Faptele milosteniei sunt de doua feluri : unele care privesc sufletul si altele care privesc trupul.
Dintre cele care privesc sufletul cele mai insemnate sunt :
a) intoarcerea celor rataciti si aducerea lor pe calea cea dreapta;
invatarea celor nestiutori si nepriceputi; c) sfatuirea celor ce au trebuinta de sfat;
d) rugaciunea catre Dumnezeu pentru aproapele nostru;
e) mangaierea celor intristati ;
f) rasplatirea raului cu bine;
g) iertarea gresalelor impotriva noastra.
Cele mai insemnate fapte de milostenie cu privire la trup sunt urmatoarele :
a) ospatarea celui flamand;
adaparea celui insetat; c) imbracarea celui gol;
d) cercetarea celor din inchisori;
e) cercetarea celor bolnavi;
f) gazduirea calatorilor;
g) ingroparea celor ce au murit in saracie sau pe care n-are cine sa-i ingroape.
6] "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"
Aici se fericesc cei cu inima curata, adica cei care alunga din inima orice gand sau dorinta rea. Acestora li se fagaduieste ca plata vederea lui Dumnezeu, adica petrecerea impreuna cu Dansul, ceea ce este cea mai mare fericire in viata viitoare.
7] "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"
Pacea este cel dintai lucru de care asezarile omenesti mari si mici au neaparat nevoie, ca sa poata inflori. Cine ajuta la pastrarea pacii , a bunei intelegeri, acolo unde ea domneste si la intoarcerea ei acolo unde a fost tulburata, acela face oamenilor nespus de mare bine si dobandeste dreptul de a se numi "Fiul lui Dumnezeu", nume care ne aminteste de adevaratul Fiul al lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume spre a aduce pace intre oameni.
8] "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a acelora este imparatia cerurilor"
In ea se fericesc cei prigoniti pentru dreptate, adica pentru ca au marturisit adevarul si li se fagaduieste-ca si celor saraci cu duhul-imparatia cerurilor.
9] "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor izgoni si, mintind, vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra din pricina mea. Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri"
Aici se fericesc cei careindura tot felul de prigoniri din cauza sau pentru numele lui Hristos, adica pentru ca sunt crestini si li se fagaduieste mare rasplata in cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu