ICOANA PRODROMITA -MANASTIREA BUCIUM
luni, 1 noiembrie 2010 la 20:16
Icoana Maicii Domnului Prodromita
http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=md...
Privind în negura vremii, vom afla evlavia credinciosilor pentru sfintele icoane, pentru ceea ce înseamna icoana pentru noi si, totodata, cum se revarsa asupra noastra binecuvântarile dumnezeiesti prin chipul de pe fiecare icoana, care ne aduce aminte ca suntem fii ai lui Dumnezeu si ne aflam sub obladuirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea care ne ocroteste la nevoi si necazuri.
Evlavia monahilor pentru Maica Domnului este nemasurata, de aceea, de multe ori, manifesta o grija deosebita asupra ei ca nu cumva sa o supere si totodata alearga la ea ca la o mama pentru a-si spune pasul si pentru a-i ajuta în drumul lor spre mântuire.
ACATISTE si PARACLISE
In cele ce urmeaza, vom încerca sa aratam grija pentru pictarea unei icoane, zugravite la Iasi în chip minunat, adusa pentru prima data în Manastirea Bucium, dupa care a fost dusa la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos, de catre calugarii români, la care, de foarte multe ori, atunci când pleaca peste hotarele tarii se întrezareste în ei un sentiment de duiosie asupra locurilor natale.
În anul 1863, când înca la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos se mai lucra la construire, ctitorii acestui schit athonit, ca de altfel si primii ctitori ai Manastirii Bucium, pe atunci Metocul Bucium, pendinta a acestuia, Ieroschimonahii Nifon si Nectarie, au venit în tara pentru diverse probleme administrative ale schitului.
Printre aceste probleme administrative, cei doi doreau sa dea în tara, la un pictor iscusit, o comanda pentru pictarea unei icoane a Maicii Domnului, pentru Schitul Prodromul, nu pentru ca nu ar fi gasit în Sfântul Munte vreun pictor care sa o zugraveasca, dar au dorit ca aceasta icoana sa fie facuta în România, pentru ca si schitul era românesc pe atunci.
Ajunsi la Metocul de la Bucium, roaga pe metocarul Schimonahul Dosifteiu, sa le recomande un pictor iscusit care sa poata picta icoana mai înainte amintita. Acesta se intereseaza de pictor, dupa care îi îndruma pe cei doi la un om în vârsta, din dealul Copoului - Iasi, cu numele de Iordache Nicolau.
Ieroschimonahii Nifon si Nectarie merg la batrânul pictor, dându-i comanda dorita, dar având totodata si anumite pretentii asupra picturii cât si a modului în care se va efectua aceasta.
Pictorul, la cerinta parintilor, trebuia sa picteze icoana pe nemâncate, si numai pâna la ceasul al noualea din zi, dupa care sa lucreze altceva, mâncarea pictorului în timpul lucrarii sa fie de post, iar icoana sa fie pictata cu rugaciune si acatiste destinate Maicii Domnului. Toate aceste cerinte au fost acceptate de batrânul pictor, deoarece era batrân si mâinile lui tremurânde nu mai faceau fata unui volum prea mare de munca.
Cerintele parintilor nu erau exagerate, deoarece se spune ca starea pictorului din timpul muncii, se reflecta în pictura pe care acesta o realizeaza, iar parintii doreau ca icoana care va fi pictata sa fie una deosebita, în care sa se reflecte însusirile monahicesti prin dragostea mireneasca.
Asa cum stabilisera parintii cu pictorul, icoana începuse deja sa prinda contur. Pictorul a început pregatirea lemnului, a facut fondul necesar picturii, a pictat vesmintele Maicii Domnului si ale Pruncului Iisus Hristos, iar când a început sa picteze fetele, nu mai reusea sa le aduca adaugirile necesare, pentru ca acestea sa prinda conturul dorit; mai mult, nu se încadrau în contextul pictural.
Degeaba s-a ostenit pictorul si în zilele urmatoare, crezând ca si-a pierdut îndeletnicirea; a chemat pe parintii de la Bucium spre a-i ruga sa-l ierte ca nu poate realiza comanda.
Când au sosit Parintii Nifon si Nectarie, dimpreuna cu ei a venit si Ieromonahul Grigorie Esfigmenitul, care era din sinodiea parintelui Arhiereu Nill Pentapoleos din Grecia. Acesta îi cearta pe parintii Nifon si Nectarie deoarece, considera el, ca au gresit dând comanda pentru o asemenea icoana în România, pe când în Grecia si mai ales în Sfântul Munte exista o traditie veche în pictarea acestora, ea putând fi pictata si acolo.
Parintii au plecat la metocul lor de la Bucium, mâhniti în sufletele lor ca nu se reusea pictarea icoanei în tara. Aceasta mâhnire de fapt a fost zadarnica deoarece Dumnezeu nu lasa casa Sa fara ocrotire, pentru ca pictorul Iordache Nicolau si mai suparat decât parintii, a mai încercat sa picteze în aceea zi chipurile, dar în zadar.
Vazându-si neputinta, pictorul a asezat pe icoana un stergar pentru a nu se imprima praful pe pictura si a mers de s-a rugat toata ziua, iar spre seara s-a dus cu inima frânta sa se odihneasca. A doua zi dimineata, s-a întors sa vada daca mai poate face ceva cu icoana. Dar, o minune !, când a luat stergarul de pe icoana, cele doua chipuri erau zugravite în chip minunat. Pictorul, înspaimântându-se de minunea dumnezeiasca savârsita în casa sa, si-a trimis ucenicul la parintii de la Bucium ca sa-i anunte de minunea savârsita.
Parintele Dosoftei de la Bucium a venit la casa acestuia, fiind trimis de catre parintii ctitori si a descoperind acolo o multime de oameni, închinându-se la marea minune prin care chipurile Mântuitorului si al Maicii Domnului se zugravisera în chip miraculos. Acesta lua icoana, se urca într-o trasura si porni cu ea la Bucium, unde povesti cele întâmplate si cum ca, multime de credinciosi veneau în urma lui spre a urma marea minune.
A fost chemat Mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu, care a venit cu tot clirosul sau la schitul de la Bucium; minunându-se de aceasta întâmplare cu icoana, s-a închinat si a marturisit evlavia: ,,Cu adevarat mare Dar ne-a daruit Maica lui Dumnezeu prin aceasta minunata si proslavita Icoana a sa" . Înaltul Ierarh a dat binecuvântare pentru sfintirea apei, la care au participat si credinciosii care au urmat Sfânta Icoana, dupa care toti clericii si credinciosii s-au închinat.
Minunile facute de aceasta Sfânta Icoana la Bucium, nu au încetat a se savârsi dupa cum putem aminti printre multe altele: vindecarea unui om care avea albeata la ochi, a altuia care avea lepra si a multor altora care s-au vindecat de friguri, de surzenie, de dureri de cap, de masele, de ochi, de vatamaturi si alte feluri de boli, pe care parintii de la Bucium nu le-au putut scrie, deoarece se spune ca erau ,,obositi de îmbulzeala multimii" .
Minunea bolnavului vindecat de albeata la ochi se spune ca s-a întâmplat astfel: acesta dupa ce a purces la Bucium de si-a spalat ochii care aveau o albeata ca laptele cu aghiazma si dupa ce a primit sfat de la parintii de aici ca sa aiba credinta în Maica Domnului , sarutând Sfânta Icoana, a plecat acasa, dupa care a revenit dupa trei zile vindecat si laudând pe Prea Curata Fecioara de minunea pe care a facut-o cu el.
O alta vindecare a fost aceea, prin care un om care avea lepra pe tot corpul s-a tamaduit numai prin spalarea cu aghiazma si apoi sarutând icoana facatoare de minuni adusa la Bucium , a început sa cada lepra de pe el ca niste solzi, dupa care a plecat vindecat.
Un boier al vremurilor si-a vindecat copilul bolnav, care, numai ca sufla se vedea ca mai traieste; dupa ce i-a dat de a gustat din aghiazma adusa de la Bucium si prin rugaciunile adresate Maicii Domnului acesta s-a facut sanatos, dupa care tatal sau l-a adus la Sfânta Icoana spre a-i aduce multumirea necesara.
Parintii Nifon si Nectarie, vazând ca îi împresoara multimea credinciosilor si nu mai pot pleca cu Sfânta Icoana a Maicii Domnului ca sa o duca la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos, dar si auzind porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a se opri icoana în tara, deoarece aici s-a facut minunea, au plecat cu cinstita icoana spre schitul athonit.
S-a oprit cu aceasta în curtea Episcopiei din Husi, dar, întrucât lumea aflase de Icoana si de minunile savârsite de aceasta, parintii au plecat pe furis ca nu cumva sa fie urmariti si sa li se opreasca icoana în tara.
Urmatoarea oprire a cinstitei Icoane s-a facut la Bârlad, în casa Doamnei Ecaterina Sutu. Protoiereul de Bârlad a mijlocit la parinti ca sa mai zaboveasca pentru ca si credinciosii din acest tinut sa fie binecuvântati de minunile Maicii Domnului.
Nu degeaba a fost oprirea aceasta, deoarece Icoana Maicii Domnului pictata la Iasi a savârsit si aici minuni din care vom încerca sa enumaram câteva.
Una dintre minunile savârsite de Sfânta Icoana a fost aceea cu un învatator care era foarte grijuliu cu elevii sai si care nu mergea la biserica decât la Sfintele Pasti. Acesta a trimis trasura sa ca sa ia Icoana si sa o aduca si la el sa se închine, dar parintii nu au dorit aceasta, considerând ca învatatorul poate sa vina si singur mai ales ca nu avea nici o boala trupeasca. De trei ori au fost rugati parintii Nifon si Nectarie si n-au voit a merge, dar au fost înduplecati de credinciosi, iar când au ridicat Icoana de-abia o puteau duce patru oameni si când au asezat-o în trasura s-a rupt tocul acesteia si s-a auzit o trosnitura, încât toata lumea a înteles ca icoana nu doreste a merge la casa învatatorului mândru, dupa care parintii au cerut ca aceasta sa mearga înapoi în biserica, ducând-o numai doua persoane în loc de patru, cu mare usurinta.
Unei femei din Bârlad care se afla la mosie, fiind bolnava, neputând sa mearga pâna la aceasta în oras, deoarece considera ca ar putea muri chiar în trasura, Sfânta Icoana i s-a aratat în vis si i-a poruncit sa vina sa se închine . Atunci când femeia s-a urcat în trasura boala s-a îndepartat de la ea si ajunsa la Bârlad a marturisit minunea parintilor si multimii de credinciosi.
Urmatoarea oprire a parintilor s-a facut la Galati unde a fost asezata în Biserica Sfintilor Împarati Constantin si Elena. Aici un pictor care-si înfaptuia mestesugul a ocarât poporul necrezând el însusi în minunile savârsite de aceasta Icoana, dar Maica Domnului si-a schimbat fata, devenind asa de înfricosatoare de l-a facut pe acesta, spre bucuria credinciosilor, sa creada cu adevarat ca sunt minuni dumnezeiesti toate cele întâmplate.
Se spune ca, dupa plecarea Sfintei Icoane de la Bucium , lânga Iasi , la un han a fost gazduit un evreu cu familia sa. Evreul a plecat cu putin negot si s-a întâmplat sa moara. Un alt negutator evreu, l-a înmormântat, a adunat lucrurile si banii decedatului si i-a dus familiei acestuia.
Sluga decedatului a pornit a pizmui si a gândi rau despre familia evreului, fapt pentru care a dorit sa-si omoare stapânii, dupa ce i-a deposedat de banii ramasi de pe urma defunctului.
Evreica, aflând de planul mârsav al slugii sale, s-a rugat spunând ,,Maica Domnului! daca cu adevarat chipul tau s-a zugravit cu dumnezeiasca minune precum am auzit, izbaveste-ma de aceasta primejdie, ca atunci voi crede si ma voi boteza eu, si toata casa mea" .
Minunea s-a savârsit deoarece sluga s-a împiedicat de ceva si s-a spânzurat chiar în latul pregatit pentru evreica. Atunci evreica cu toata casa ei s-a botezat.
Din Galati, parintii athoniti, s-au îmbarcat în vaporul Loid, iar Icoana Maicii Domnului ghermesindu-si fata , adica facându-se valuri si asudând, au dus-o spre mirarea austriecilor de pe vapor la Sfântul Munte Athos, unde a fost primita la Schitul Prodromul cu mare alai si în sunet de clopote.
Alte minuni s-au savârsit si aici; mai întâi, trebuie sa amintim minunea facuta de aceasta Sfânta Icoana a Maicii Domnului chiar în gradina ei cu fratele Inochentie din Schitul Prodromul, care era foarte bolnav si statea numai la pat, si care, la intrarea acesteia în schit, s-a sculat dintr-o data si a mers de s-a rugat la ea spre a-l slobozi de boala daca este de folos, daca nu, sa-i ridice puterile ceresti sufletul si sa-l duca la Mântuitorul Iisus Hristos, pentru care a trait. Dupa rugaciunea înaintata Sfintei Icoane, Fratele Inochentie a mers de s-a pregatit duhovniceste la duhovnic, s-a împartasit, dupa care si-a dat obstescul sfârsit.
O alta minune savârsita de aceasta icoana tot la Prodromul, a fost aceea cu un frate pe nume Serghie, care a plecat fara binecuvântare în pustie, iar în momentul rugaciunii s-a pogorât un luceafar luminos care l-a trasnit lasându-l la pamânt trei zile, iar când s-a sculat de jos a constatat ca era surd si mut.
A mers cu mare greutate în schit si a povestit în scris despre cele întâmplate, dar o alta minune s-a aratat când acesta vorbea, iar parintii îl auzeau, vorbindu-i si ei; dar el nu-i auzea si nici nu putea întelege ca el totusi vorbeste. Parintii l-au luat si i-au citit rugaciuni, dupa care l-au pus de s-a închinat cinstitei Icoane aduse de la Iasi, tamaduindu-se pe loc.
Tot o minune s-a întâmplat cu un mester de la schitul prodromit în care intrase vrajmasul, iar dupa ce parintii i-au citit sfintele ierurgii si, închinându-se la Icoana Maicii Domnului, acesta s-a curatit de netrebnicul diavol.
Într-un an, în apropierea datei de 10 iulie, niste parinti de la Schitul Prodromu au mers sa pescuiasca pentru a avea peste de hramul Sfintei Icoane de pe 12 iulie, dar se stie ca, vara la temperaturi ridicate, pestele nu prea cade în mreaja.
Un parinte mai hâtru a zis în sinea sa: ,,Sa vaz daca Icoana aceasta a Maicii Domnului s-a zugravit cu minune, dupa cum spun parintii;- sa faca sa prinda peste în timpul acesta de vara si atunci voi crede fara îndoiala" ; dupa aceea au aruncat mrejele în apa.
Bucuria pescuitului le-a fost umbrita atunci când au început sa scoata mrejele una câte una si nescotând atâta peste cât sa le foloseasca, au început a cârti între ei ca nu vor avea ce aseza pe masa. Mare le-a fost mirarea când, la ultima bucata de mreaja, au prins cca. 30 oca de peste, constatând, astfel, ca Maica Domnului nu a lasat fara praznuire cinstita Icoana Sa, ci, din contra, a cautat sa aduca mare bucurie în sânul obstii schitului athonit.
Multe minuni s-au mai înfaptuit de catre Maica Domnului prin aceasta Sfânta Icoana, dar putem consideram ca nu în zadar s-au facut, ci ca o reparatie morala pentru poporul român care a facut atât de multe danii Gradinii ei, Sfântul Munte Athos, prin domnitorii vremurilor încât de aceasta data s-a simtit si ea datoare, spre a se arata oamenilor cu un semn mai important decât multe altele, prin zugravirea chipului ei pe aceasta icoana venita de la Iasi si asezata în singurul loc cu adevarat românesc în strainatate, la Schitului Prodromul.
Nu întâmplator a fost pictata la Iasi, ci aceasta zugravire în chip minunat a Maicii Domnului a fost asezata ca o punte de legatura între Tara Moldovei, Tara Româneasca si Grecia, parca aratând prefigurarea Unirii de la 1859, prin care daruieste poporului român, minunile facute de ea si merge la Sfântul Munte care apartine de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, spre a-l îmbuna pe patriarhul ecumenic sa declare Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.
Nu degeaba aceasta s-a numit Prodromita (Înaintemergatoarea), ci s-a putut constata ca mai târziu Maica Domnului a rânduit prin rugaciunile adresate catre Fiul ei cel ceresc si Mântuitorul nostru Iisus Hristos sa se termine constructia Schitului Prodromul din Sfântul Munte, pentru a darui o noua dimensiune canonica poporului român prin autocefalie, care s-a realizat în anul 1885.
Dimensiunile acestei Icoane sunt urmatoarele: ,,în lungime de 4 ½ palme, iar latul dupa analogie" . Aceasta Icoana nu este zugravita dupa vreun alt chip, ci este unicat în lume, facuta dupa un proiect al zugravului. Una dintre copiile acestei sfinte Icoane o putem gasi în pictura bisericii Manastirii Bucium pe cupola din Pronaos.
http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=md... Privind în negura vremii, vom afla evlavia credinciosilor pentru sfintele icoane, pentru ceea ce înseamna icoana pentru noi si, totodata, cum se revarsa asupra noastra binecuvântarile dumnezeiesti prin chipul de pe fiecare icoana, care ne aduce aminte ca suntem fii ai lui Dumnezeu si ne aflam sub obladuirea Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, cea care ne ocroteste la nevoi si necazuri.
Evlavia monahilor pentru Maica Domnului este nemasurata, de aceea, de multe ori, manifesta o grija deosebita asupra ei ca nu cumva sa o supere si totodata alearga la ea ca la o mama pentru a-si spune pasul si pentru a-i ajuta în drumul lor spre mântuire.
ACATISTE si PARACLISE
In cele ce urmeaza, vom încerca sa aratam grija pentru pictarea unei icoane, zugravite la Iasi în chip minunat, adusa pentru prima data în Manastirea Bucium, dupa care a fost dusa la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos, de catre calugarii români, la care, de foarte multe ori, atunci când pleaca peste hotarele tarii se întrezareste în ei un sentiment de duiosie asupra locurilor natale.
În anul 1863, când înca la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos se mai lucra la construire, ctitorii acestui schit athonit, ca de altfel si primii ctitori ai Manastirii Bucium, pe atunci Metocul Bucium, pendinta a acestuia, Ieroschimonahii Nifon si Nectarie, au venit în tara pentru diverse probleme administrative ale schitului.
Printre aceste probleme administrative, cei doi doreau sa dea în tara, la un pictor iscusit, o comanda pentru pictarea unei icoane a Maicii Domnului, pentru Schitul Prodromul, nu pentru ca nu ar fi gasit în Sfântul Munte vreun pictor care sa o zugraveasca, dar au dorit ca aceasta icoana sa fie facuta în România, pentru ca si schitul era românesc pe atunci.
Ajunsi la Metocul de la Bucium, roaga pe metocarul Schimonahul Dosifteiu, sa le recomande un pictor iscusit care sa poata picta icoana mai înainte amintita. Acesta se intereseaza de pictor, dupa care îi îndruma pe cei doi la un om în vârsta, din dealul Copoului - Iasi, cu numele de Iordache Nicolau.
Ieroschimonahii Nifon si Nectarie merg la batrânul pictor, dându-i comanda dorita, dar având totodata si anumite pretentii asupra picturii cât si a modului în care se va efectua aceasta.
Pictorul, la cerinta parintilor, trebuia sa picteze icoana pe nemâncate, si numai pâna la ceasul al noualea din zi, dupa care sa lucreze altceva, mâncarea pictorului în timpul lucrarii sa fie de post, iar icoana sa fie pictata cu rugaciune si acatiste destinate Maicii Domnului. Toate aceste cerinte au fost acceptate de batrânul pictor, deoarece era batrân si mâinile lui tremurânde nu mai faceau fata unui volum prea mare de munca.
Cerintele parintilor nu erau exagerate, deoarece se spune ca starea pictorului din timpul muncii, se reflecta în pictura pe care acesta o realizeaza, iar parintii doreau ca icoana care va fi pictata sa fie una deosebita, în care sa se reflecte însusirile monahicesti prin dragostea mireneasca.
Asa cum stabilisera parintii cu pictorul, icoana începuse deja sa prinda contur. Pictorul a început pregatirea lemnului, a facut fondul necesar picturii, a pictat vesmintele Maicii Domnului si ale Pruncului Iisus Hristos, iar când a început sa picteze fetele, nu mai reusea sa le aduca adaugirile necesare, pentru ca acestea sa prinda conturul dorit; mai mult, nu se încadrau în contextul pictural.
Degeaba s-a ostenit pictorul si în zilele urmatoare, crezând ca si-a pierdut îndeletnicirea; a chemat pe parintii de la Bucium spre a-i ruga sa-l ierte ca nu poate realiza comanda.
Când au sosit Parintii Nifon si Nectarie, dimpreuna cu ei a venit si Ieromonahul Grigorie Esfigmenitul, care era din sinodiea parintelui Arhiereu Nill Pentapoleos din Grecia. Acesta îi cearta pe parintii Nifon si Nectarie deoarece, considera el, ca au gresit dând comanda pentru o asemenea icoana în România, pe când în Grecia si mai ales în Sfântul Munte exista o traditie veche în pictarea acestora, ea putând fi pictata si acolo.
Parintii au plecat la metocul lor de la Bucium, mâhniti în sufletele lor ca nu se reusea pictarea icoanei în tara. Aceasta mâhnire de fapt a fost zadarnica deoarece Dumnezeu nu lasa casa Sa fara ocrotire, pentru ca pictorul Iordache Nicolau si mai suparat decât parintii, a mai încercat sa picteze în aceea zi chipurile, dar în zadar.
Vazându-si neputinta, pictorul a asezat pe icoana un stergar pentru a nu se imprima praful pe pictura si a mers de s-a rugat toata ziua, iar spre seara s-a dus cu inima frânta sa se odihneasca. A doua zi dimineata, s-a întors sa vada daca mai poate face ceva cu icoana. Dar, o minune !, când a luat stergarul de pe icoana, cele doua chipuri erau zugravite în chip minunat. Pictorul, înspaimântându-se de minunea dumnezeiasca savârsita în casa sa, si-a trimis ucenicul la parintii de la Bucium ca sa-i anunte de minunea savârsita.
Parintele Dosoftei de la Bucium a venit la casa acestuia, fiind trimis de catre parintii ctitori si a descoperind acolo o multime de oameni, închinându-se la marea minune prin care chipurile Mântuitorului si al Maicii Domnului se zugravisera în chip miraculos. Acesta lua icoana, se urca într-o trasura si porni cu ea la Bucium, unde povesti cele întâmplate si cum ca, multime de credinciosi veneau în urma lui spre a urma marea minune.
A fost chemat Mitropolitul Moldovei, Calinic Miclescu, care a venit cu tot clirosul sau la schitul de la Bucium; minunându-se de aceasta întâmplare cu icoana, s-a închinat si a marturisit evlavia: ,,Cu adevarat mare Dar ne-a daruit Maica lui Dumnezeu prin aceasta minunata si proslavita Icoana a sa" . Înaltul Ierarh a dat binecuvântare pentru sfintirea apei, la care au participat si credinciosii care au urmat Sfânta Icoana, dupa care toti clericii si credinciosii s-au închinat.
Minunile facute de aceasta Sfânta Icoana la Bucium, nu au încetat a se savârsi dupa cum putem aminti printre multe altele: vindecarea unui om care avea albeata la ochi, a altuia care avea lepra si a multor altora care s-au vindecat de friguri, de surzenie, de dureri de cap, de masele, de ochi, de vatamaturi si alte feluri de boli, pe care parintii de la Bucium nu le-au putut scrie, deoarece se spune ca erau ,,obositi de îmbulzeala multimii" .
Minunea bolnavului vindecat de albeata la ochi se spune ca s-a întâmplat astfel: acesta dupa ce a purces la Bucium de si-a spalat ochii care aveau o albeata ca laptele cu aghiazma si dupa ce a primit sfat de la parintii de aici ca sa aiba credinta în Maica Domnului , sarutând Sfânta Icoana, a plecat acasa, dupa care a revenit dupa trei zile vindecat si laudând pe Prea Curata Fecioara de minunea pe care a facut-o cu el.
O alta vindecare a fost aceea, prin care un om care avea lepra pe tot corpul s-a tamaduit numai prin spalarea cu aghiazma si apoi sarutând icoana facatoare de minuni adusa la Bucium , a început sa cada lepra de pe el ca niste solzi, dupa care a plecat vindecat.
Un boier al vremurilor si-a vindecat copilul bolnav, care, numai ca sufla se vedea ca mai traieste; dupa ce i-a dat de a gustat din aghiazma adusa de la Bucium si prin rugaciunile adresate Maicii Domnului acesta s-a facut sanatos, dupa care tatal sau l-a adus la Sfânta Icoana spre a-i aduce multumirea necesara.
Parintii Nifon si Nectarie, vazând ca îi împresoara multimea credinciosilor si nu mai pot pleca cu Sfânta Icoana a Maicii Domnului ca sa o duca la Schitul Prodromul din Sfântul Munte Athos, dar si auzind porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a se opri icoana în tara, deoarece aici s-a facut minunea, au plecat cu cinstita icoana spre schitul athonit.
S-a oprit cu aceasta în curtea Episcopiei din Husi, dar, întrucât lumea aflase de Icoana si de minunile savârsite de aceasta, parintii au plecat pe furis ca nu cumva sa fie urmariti si sa li se opreasca icoana în tara.
Urmatoarea oprire a cinstitei Icoane s-a facut la Bârlad, în casa Doamnei Ecaterina Sutu. Protoiereul de Bârlad a mijlocit la parinti ca sa mai zaboveasca pentru ca si credinciosii din acest tinut sa fie binecuvântati de minunile Maicii Domnului.
Nu degeaba a fost oprirea aceasta, deoarece Icoana Maicii Domnului pictata la Iasi a savârsit si aici minuni din care vom încerca sa enumaram câteva.
Una dintre minunile savârsite de Sfânta Icoana a fost aceea cu un învatator care era foarte grijuliu cu elevii sai si care nu mergea la biserica decât la Sfintele Pasti. Acesta a trimis trasura sa ca sa ia Icoana si sa o aduca si la el sa se închine, dar parintii nu au dorit aceasta, considerând ca învatatorul poate sa vina si singur mai ales ca nu avea nici o boala trupeasca. De trei ori au fost rugati parintii Nifon si Nectarie si n-au voit a merge, dar au fost înduplecati de credinciosi, iar când au ridicat Icoana de-abia o puteau duce patru oameni si când au asezat-o în trasura s-a rupt tocul acesteia si s-a auzit o trosnitura, încât toata lumea a înteles ca icoana nu doreste a merge la casa învatatorului mândru, dupa care parintii au cerut ca aceasta sa mearga înapoi în biserica, ducând-o numai doua persoane în loc de patru, cu mare usurinta.
Unei femei din Bârlad care se afla la mosie, fiind bolnava, neputând sa mearga pâna la aceasta în oras, deoarece considera ca ar putea muri chiar în trasura, Sfânta Icoana i s-a aratat în vis si i-a poruncit sa vina sa se închine . Atunci când femeia s-a urcat în trasura boala s-a îndepartat de la ea si ajunsa la Bârlad a marturisit minunea parintilor si multimii de credinciosi.
Urmatoarea oprire a parintilor s-a facut la Galati unde a fost asezata în Biserica Sfintilor Împarati Constantin si Elena. Aici un pictor care-si înfaptuia mestesugul a ocarât poporul necrezând el însusi în minunile savârsite de aceasta Icoana, dar Maica Domnului si-a schimbat fata, devenind asa de înfricosatoare de l-a facut pe acesta, spre bucuria credinciosilor, sa creada cu adevarat ca sunt minuni dumnezeiesti toate cele întâmplate.
Se spune ca, dupa plecarea Sfintei Icoane de la Bucium , lânga Iasi , la un han a fost gazduit un evreu cu familia sa. Evreul a plecat cu putin negot si s-a întâmplat sa moara. Un alt negutator evreu, l-a înmormântat, a adunat lucrurile si banii decedatului si i-a dus familiei acestuia.
Sluga decedatului a pornit a pizmui si a gândi rau despre familia evreului, fapt pentru care a dorit sa-si omoare stapânii, dupa ce i-a deposedat de banii ramasi de pe urma defunctului.
Evreica, aflând de planul mârsav al slugii sale, s-a rugat spunând ,,Maica Domnului! daca cu adevarat chipul tau s-a zugravit cu dumnezeiasca minune precum am auzit, izbaveste-ma de aceasta primejdie, ca atunci voi crede si ma voi boteza eu, si toata casa mea" .
Minunea s-a savârsit deoarece sluga s-a împiedicat de ceva si s-a spânzurat chiar în latul pregatit pentru evreica. Atunci evreica cu toata casa ei s-a botezat.
Din Galati, parintii athoniti, s-au îmbarcat în vaporul Loid, iar Icoana Maicii Domnului ghermesindu-si fata , adica facându-se valuri si asudând, au dus-o spre mirarea austriecilor de pe vapor la Sfântul Munte Athos, unde a fost primita la Schitul Prodromul cu mare alai si în sunet de clopote.
Alte minuni s-au savârsit si aici; mai întâi, trebuie sa amintim minunea facuta de aceasta Sfânta Icoana a Maicii Domnului chiar în gradina ei cu fratele Inochentie din Schitul Prodromul, care era foarte bolnav si statea numai la pat, si care, la intrarea acesteia în schit, s-a sculat dintr-o data si a mers de s-a rugat la ea spre a-l slobozi de boala daca este de folos, daca nu, sa-i ridice puterile ceresti sufletul si sa-l duca la Mântuitorul Iisus Hristos, pentru care a trait. Dupa rugaciunea înaintata Sfintei Icoane, Fratele Inochentie a mers de s-a pregatit duhovniceste la duhovnic, s-a împartasit, dupa care si-a dat obstescul sfârsit.
O alta minune savârsita de aceasta icoana tot la Prodromul, a fost aceea cu un frate pe nume Serghie, care a plecat fara binecuvântare în pustie, iar în momentul rugaciunii s-a pogorât un luceafar luminos care l-a trasnit lasându-l la pamânt trei zile, iar când s-a sculat de jos a constatat ca era surd si mut.
A mers cu mare greutate în schit si a povestit în scris despre cele întâmplate, dar o alta minune s-a aratat când acesta vorbea, iar parintii îl auzeau, vorbindu-i si ei; dar el nu-i auzea si nici nu putea întelege ca el totusi vorbeste. Parintii l-au luat si i-au citit rugaciuni, dupa care l-au pus de s-a închinat cinstitei Icoane aduse de la Iasi, tamaduindu-se pe loc.
Tot o minune s-a întâmplat cu un mester de la schitul prodromit în care intrase vrajmasul, iar dupa ce parintii i-au citit sfintele ierurgii si, închinându-se la Icoana Maicii Domnului, acesta s-a curatit de netrebnicul diavol.
Într-un an, în apropierea datei de 10 iulie, niste parinti de la Schitul Prodromu au mers sa pescuiasca pentru a avea peste de hramul Sfintei Icoane de pe 12 iulie, dar se stie ca, vara la temperaturi ridicate, pestele nu prea cade în mreaja.
Un parinte mai hâtru a zis în sinea sa: ,,Sa vaz daca Icoana aceasta a Maicii Domnului s-a zugravit cu minune, dupa cum spun parintii;- sa faca sa prinda peste în timpul acesta de vara si atunci voi crede fara îndoiala" ; dupa aceea au aruncat mrejele în apa.
Bucuria pescuitului le-a fost umbrita atunci când au început sa scoata mrejele una câte una si nescotând atâta peste cât sa le foloseasca, au început a cârti între ei ca nu vor avea ce aseza pe masa. Mare le-a fost mirarea când, la ultima bucata de mreaja, au prins cca. 30 oca de peste, constatând, astfel, ca Maica Domnului nu a lasat fara praznuire cinstita Icoana Sa, ci, din contra, a cautat sa aduca mare bucurie în sânul obstii schitului athonit.
Multe minuni s-au mai înfaptuit de catre Maica Domnului prin aceasta Sfânta Icoana, dar putem consideram ca nu în zadar s-au facut, ci ca o reparatie morala pentru poporul român care a facut atât de multe danii Gradinii ei, Sfântul Munte Athos, prin domnitorii vremurilor încât de aceasta data s-a simtit si ea datoare, spre a se arata oamenilor cu un semn mai important decât multe altele, prin zugravirea chipului ei pe aceasta icoana venita de la Iasi si asezata în singurul loc cu adevarat românesc în strainatate, la Schitului Prodromul.
Nu întâmplator a fost pictata la Iasi, ci aceasta zugravire în chip minunat a Maicii Domnului a fost asezata ca o punte de legatura între Tara Moldovei, Tara Româneasca si Grecia, parca aratând prefigurarea Unirii de la 1859, prin care daruieste poporului român, minunile facute de ea si merge la Sfântul Munte care apartine de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, spre a-l îmbuna pe patriarhul ecumenic sa declare Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române.
Nu degeaba aceasta s-a numit Prodromita (Înaintemergatoarea), ci s-a putut constata ca mai târziu Maica Domnului a rânduit prin rugaciunile adresate catre Fiul ei cel ceresc si Mântuitorul nostru Iisus Hristos sa se termine constructia Schitului Prodromul din Sfântul Munte, pentru a darui o noua dimensiune canonica poporului român prin autocefalie, care s-a realizat în anul 1885.
Dimensiunile acestei Icoane sunt urmatoarele: ,,în lungime de 4 ½ palme, iar latul dupa analogie" . Aceasta Icoana nu este zugravita dupa vreun alt chip, ci este unicat în lume, facuta dupa un proiect al zugravului. Una dintre copiile acestei sfinte Icoane o putem gasi în pictura bisericii Manastirii Bucium pe cupola din Pronaos.
Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergereMa numesc Teofilact Elek, si am bucuria de scrie ca am muncit la Manastirea Bucium din Iasi. Daca doriti ca sa mai vb de asta si de credinta adresa mea de mess: teofilactelek